Ludwig van Beethoven este celebrat de Google la cea de-a 245-a aniversare cu un logo muzical in care sunt incluse cele mai importante arii muzicale ale compozitorului.
Ludwig van Beethoven, recunoscut ca unul din cei mai mari compozitori din istoria muzicii, s-a nascut la Bonn, la 16 decembrie 1770, ca fiu al lui Johann van Beethoven (1740-1792), de origine flamanda si al Magdalenei Keverich van Beethoven (1744-1787). Pana relativ recent ziua de 16 decembrie este considerata, in multe lucrari de referinta, ca fiind data de nastere a lui Beethoven deoarece se stie ca el a fost botezat pe 17 decembrie, ori la vremea respectiva copiii erau botezati la o zi dupa nastere. Oricum aceasta presupunere este inca privita cu rezerve la ora actuala.
A studiat pianul de la 4 ani, iar la 8 ani a cantat in public. Primii sai profesori au fost Tobias Pfeiffer, tenor intr-o trupa ambulanta, violonistul Rovantini, batranul Aegidius Van der Eeden, organist. Christian Gottlieb Neefe, succesorul acestuia din urma, poate fi considerat ca fiind primul profesor adevarat al lui Beethoven, potrivit Dictionarului de Mari Muzicieni (2006). Sub autoritatea lui, Beethoven a facut asemenea progrese, incat la varsta de 12 ani a primit titlul de organist suplinitor, retribuit si investit cu responsabilitati din ce in ce mai importante.
In ceea ce priveste cultura generala, Beethoven a fost un autodidact. A frecventat, ca auditor, cursurile Universitatii din Bonn.
Foarte repede, stralucirea talentului sau a depasit cercul prietenilor: contele Waldstein obtinand pentru Beethoven o calatorie de studii la Viena (1787). Aici a studiat cu Joseph Haydn si Johann Baptist Schenk. A studiat contrapunctul cu Johann Georg Albrechtsberger si a primit indrumari de compozitie vocala si dramatica de la Antonio Salieri.
Din aceasta perioada (1790) dateaza cantatele compuse la moartea lui Iosif al II-lea si cu prilejul inscaunarii lui Leopold al II-lea, neinterpretate din cauza dificultatii lor. La 2 noiembrie 1792, a parasit definitiv orasul Bonn, in favoarea Vienei unde a fost primit cu toate favorurile. Aici a fost adoptat de aristocratia melomana.
In 1795 isi cunostea pe deplin meseria, isi stapanea personalitatea muzicala si dadea dovada de o virtuozitate pianistica iesita din comun, asa cum avea sa o arate in primul sau mare concert vienez din martie 1795. Atunci a sustinut un concert de Mozart, cu cadente compuse de el, si primul sau concert pentru pian. Au urmat o serie de concert la Praga, Dresda, Berlin si Bratislava.
In sonatele op. 7 si op. 10 pentru pian (1796-1798) si in special in Sonata in re major, Beethoven isi face cunoscuta modernitatea geniului, indrazneala, asimetriile, forta dramatica iesita din comun. In sonatele urmatoare, op. 13 Patetica, op. 26 si 27, amenintarea beethoviana asupra formei traditionale explodeaza, fiind regasite modificari la nivelul dualismului tematic si al dezvoltarilor.
Incepand cu anul 1798, deschide seria cvartetelor de coarde. Tot in aceasta perioada apar primele semne ale scaderii auzului marelui compozitor, lucru care il face sa se izoleze mult de societate. Este perioada in care compune o serie de opere desavarsite intre care: cele trei sonate pentru pian op. 31, Simfonia III-a Eroica, apoi Sonata pentru pian op. 57 Appassionata, Concertul pentru vioara si orchestra, Simfonia a V-a (a Destinului) si Simfonia a VI-a (Pastorala).
Intre 1813-1818, traverseaza o lunga si profunda criza. Cu toate acestea, in aceasta perioada, apar cateva dintre capodoperele sale: Sonata pentru violoncel op. 102 (1815), ciclul de lieduri An die ferne Geliebte (1816), Sonata op. 101 (1816), Sonata op. 106. Sonata op. 111 (1821-1822) este ultima dintre sonate, actul de adio fata de aceasta compozitie muzicala a lui Beethoven.
La 7 mai 1824 a avut loc prima auditie a Simfoniei a IX-a, succesul fiind unul triumfal iar simfonia dezlantuind un entuziasm delirant in ciuda faptului ca Beethoven, nu percepea nimic din cele petrecute in sala, unde lumea ridicata in picioare striga si isi agita palariile.
In decembrie 1826, a facut o congestie pulmonara. Dupa patru luni de suferinte, la 26 martie 1827, moare la Viena. A fost inhumat la cimitirul Währinger. Funeraliile au fost fastuoase, la ele participand mii de persoane.