Senatoarea Doina Silistru a sustinut o declaratie politica intitulata: Adevaratul rol al echipelor de comunicare. Puteti citi in continuare textul integral al declaratiei politice.
Ma inclin cu deferenta in fata internautilor de profesie, din orice parte a politicii vor fi provenind ei. Ii respect, ii citesc - e drept, nu atat de des pe cat posteaza - si trag invataminte de care, altfel, as fi lipsita. Ce ne-am face fara postarile politicienilor, prin intermediul echipelor de comunicare, pe bloguri sau pe retelele de socializare?! Cum am mai putea sti ce se intampla fara Twitter, Instagram si altele? Ce ziare sau fluxuri de stiri oficiale? Luati aminte la Facebook, pentru ca el si numai el stie si spune tot adevarul! Acolo se face politica adevarata, acolo se creeaza partide si platforme, acolo se fac anunturi importante pentru tara, acolo se dau avertismente sau se lanseaza amenintari, numai acolo se afirma, cu sau fara greseli de scriere, tot ce nu se poate spune la televizor.
In alta ordine de idei, cum am sti, fara dragul de Facebook, ce drame profunde traiesc alesii poporului in iadul arestului preventiv? In lipsa retelelor de socializare, cum oare ne-am mai putea induiosa si chiar lacrima la auzul istorisirilor cutremuratoare despre lipsa perdelutelor la dus sau calitatea proasta a mancarii?
Pentru toate aceste informatii, trebuie sa multumim echipelor de comunicare. Este o industrie relativ noua, pusa, cu devotament si pro bono, nu ma indoiesc, deocamdata aproape exclusiv in slujba arestatilor de calibru ai patriei. Doamna Udrea are echipa de comunicare, domnul Traian Basescu are si el - a nu se intelege cumva ca e arestat!, la fel, proaspat intratul in club, negociatorul de majoritati parlamentare Marian Vanghelie.
Echipele de comunicare sunt formate din anonimi, extrem de importanti, insa, fara ei, mesajul politic ar avea mult de suferit. Ce-ar fi, spre exemplu, o zi fara o postare de-a doamnei Elena Udrea? Ce-ar fi o zi fara vreun semnal de la fostul presedinte al statului sau fara vreo amenintare semnata Marian Vanghelie? Pe reteaua de socializare, evident, unde, preluate initial ca simple idei, ele devin adevarate manifeste, eseuri sau pledoarii avocatesti?!
Lasand la o parte ironia, sa semnalam o schimbare de paradigma in comunicarea politica, o cotitura care include, evident, si o discutie despre dreptul la libera exprimare. Se stie ca internetul este o tribuna importanta a libertatii de exprimare, poate cea mai importanta, dar unii dintre cei care uzeaza de acest drept este posibil ca, la un moment dat, sa depaseasca granitele trasate de o masura judecatoreasca. Ma gandesc in special la mesajele criptate, la mesajele in mesaj care pot fi transmise din arest de catre echipele de comunicare atat de prezente in ultimele saptamani in spatiul virtual si, de aici, in spatiul politic si/sau public. Cred ca, de cele mai multe ori, acesta este singurul lor rol.