Blogul lui Constantin Gheorghe: Am mai scăpat de o trista mostenire a comunismului

Pentru noi Olimpiada s-a cam terminat. Rezultatele sunt practic egale cu zero. Tot ce inseamna jocuri de echipa nu mai exista pentru noi. Echipa de gimnastica e pe butuci. La atletism nu existam! La sabie si la spada am esuat lamentabil. La tir, cu un singur om, e ca si cand n-ar fi. Caiacul, canoea, schiful sunt si ele in suferinta. Alte sporturi olimpice nu prea mai exista. Nu avem nimic la ciclism, spre pilda, nici la sosea, nici la velodrom.
Sportul a ajuns o afacere uriasa, unde, daca vrei sa castigi, trebuie sa investesti. Dar mai ales trebuie sa-ti extinzi baza de selectie. Dar daca in scoala nu se face sport, daca la sate nu se mai face sport, daca in cartierele defavorizate ale oraselor nu se face sport, de unde sa recrutezi? Sportul nu este o politica de stat in Romania, si asta se vede. La cei care culeg medalii cu cosul, da. Sigur, exista si initiativa privata, dar diferenta o face interventia statului.
Am ajuns ca si pana si fotbalisti nu mai producem. Pentru ca, in afara de Gheorghe Hagi, si de Gica Popescu, parca, nimeni nu investeste in cresterea fotbalistilor. Asta cere timp, bani, daruire.
Mai grav este ca nu vom mai avea, in niciun sport, tehnicienii necesari atingerii performantelor de varf, si nici medici sportivi care sa aiba grija de sportivii de elita. Pur si simplu Romania dispare de pe marea scena a spectacolului sportiv, unde se invart anual multe miliarde de euro si de dolari.
Sportul poate fi un liant social. Este impresionant sa vezi felul in care publicul englez isi respecta sportivii care reprezinta Marea Britanie. La fel si in Franta, Germania, Spania si Italia. La noi sportivii au cel mult "pretuirea" tabloidelor! Asta spune multe despre gradul nostru de coeziune sociala.
Sa n-o lungesc: e cazul sa ne obisnuim cu gandul ca am reusit sa mai scapam de o trista mostenire a comunismului: sportul, ca parte a identitatii, si mandriei nationale! Ne ramane Basescu!