AmosNews: Decolonizarea Romaniei (Autor: Octavian ANDRONIC)
Un eveniment de o importanta deosebita a avut loc in urma cu cateva zile. In plin scandal provocat de dezvaluirile lui Ghita referitoare la complicitatea dintre fostul sef de la SRI, Coldea, si inca sefa DNA, Kovesi, ambasadorul Klemm a dat un comunicat in care reafirma sustinrerea totala (un veritabil avertisment pentru autoritati) a Codrutei Kovesi si a luptei sale neabatute cu coruptia. A doua zi ambasadorul american a fost convocat la Ministerul de Externe pentru o discutie in care ministrul Melescanu, pe un ton politicos dar ferm, i-a cerut ca oridecateori mai are de comunicat ceva Guvernului Romaniei, pe langa care este acreditat, sa o faca direct si nu prin intermediul presei, asa cum cer uzantele diplomatice. Aceasta punere la punct a venit ca un soc rece pentru impertinentul diplomat, adaugandu-se celui provocat de ultimele vesti de la Washington referitoare la cererea lui Trump adresata diplomatilor politici de a parasi imediat posturile. Klemm nu mai e in stare decat sa scanceasca un comunicat al ambasadei prin care spune ca nu va renunta sa dialogheze cu poporul. De aici inainte, vocea celui mai vocal diplomat occidental - sustinut cu zel de cel german si de cel britanic, in diferitele etape ale ofensivelor derulate sub stindardul Licuricilor, a incetat sa se mai faca auzita. Se fac insa auzite vesti neplacute pentru el de la Washington, intre care si demiterea comisarilor Departamentului de Stat Nuland si Gordon, principalii sustinatori ai lui Klemm si ai politicii coloniale americane de subordonare a autoritatilor romane. Ceea ce vreau sa subliniez este gestul cu totul remarcabil al ministrului Melescanu care a facut ceea ce nici unul dintre predecesorii sai din ultimii 12 ani nu a indraznit: sa atraga atentia ambasadorilor marilor puteri ca isi depasesc flagrant mandatele, prin trecerea peste limitele impuse de statutul corpului diplomatic. Pentru ca in tot acest interval guvernele Romaniei s-au comportat precum reprezentantii unei colonii fata de puterile suzerane. Vor ramane antologice vizitele regulate pe care diplomatii le faceau la institutiile statului de drept pentru a transmite indicatii, atunci cand sefii acestora nu erau convocati la ambasade. Singurul politician roman care a avut indrazneala sa atraga atentia asupra acestor anomalii si sa le respinga a fost seful Senatului, Tariceanu, nesustinut insa de celelalte autoritati ale statului. Mai mult - si mai grav - ambasadele, in special cea americana, au facut vereitabile selectii de personalitati pe care le-au cultivat si le-au sprijinit (se zice, chiar prin acordarea de pasapoarte, pentru eventuale zile negre), decorandu-le sau invitandu-le la manifestari oficiale. Ramane de pomina invitarea judecatoarei Camelia Bogdan la ambasada, cu prilejul Zilei Nationale a Statelor Unite, ca recompensa pentru condamnarea lui Dan Voiculescu la 10 ani inchisoare, sau decorarea sefilor sau a inatilor functionari ai Serviciilor Secrete de catre ambasadorii straini (lucru de neconceput intr-o tara civilizata). In fata tuturor acestor manifestari ministrii si Ministerul de Externe s-au facut ca nu vad si nu aud, pentru a nu-i deranja pe comisarii marilor puteri care faceau lobby sistematic pentru firmele din tarile lor pentru a nu fi deranjate de autoritatile de control. Aceasta atitudine slugarnica - de inteles, poate, la ultimii doi presedinti, care isi datoreaza salvarea de la revocare si re/alegere sponsorilor straini, cunoscuti sub numele generic de licurici, ramane una dintre paginile jenante ale exercitiului democratic romanesc. Li se alatura gestul inacceptabil al lui Barrosso care i-a inmanat lui Ponta lista celor 10 porunci pe care urma sa le respecte dupa tentativa de revocare a lui Basescu, si pe care acesta le-a urmat cu scrupulozitate de frica de a nu-si pierde functia pe care a si pierdut-o. Dar cea mai umilitoare si mai jenanta conditie impusa Romaniei de puterea coloniala continentala ramane acest MCV, care de 10 ani este suportat cu resemnare, in ciuda lipsei sale de fundamentare juridica si a evidentului abuz pe care Comisia il comite prelungindu-l fara motive justificate, de la un an la altul, cu unicul scop de a ne mentine intr-o conditie subalterna. Ma intreb uneori ce alta tara ar fi inghitit asa ceva in lipsa oricarei reactii, cum facem noi, complacandu-ne in conditia de membri second hand. Ma intreb, deasemenea, daca actualul guvern, care a avut, totusi, sange in instalatie ca sa-l puna la punct pe Klemm, va avea si pentru a transmite lui Juncker scrisoarea a carei ciorna a alcatuit-o Adrian Severin, prin care sa anuntam Comisia ca MCV-ul s-a consumat inca din 2010 si ca ne consideram eliberati de orice obligatie suplimentara - evident, in conditiile in care nu este necesar sa fim supravegheati pentru a combate in mod real coruptia, pentru ca - asa cum se sublinia in ultimul raport - acesta este un proces ireversibil. Ce s-ar intampla? Ce ne-ar putea impune o Comisie, si asa batuta de toate vinturile adverse si din toate directiile, daca vom spune nu? Aderarea la Schengen? Sa fim seriosi: Schengenul este deja ingropat de cea care nu ne voia acolo - prietena lui Iohannis.
(Sursa:amosnews.ro)