COTIDIANUL: Marlania unui golan politic (Autor: Octavian Stireanu)
Balanganindu-se fara rost pe la televiziuni, unde are grija sa ne spuna ca merge mai mult prin Europa, Victor Ponta face pe marele guru al politicii, dand sfaturi, emitand judecati, persifland in dreapta si-n stanga, avand aerul unui galactic venit sa ne explice misterele lumii in care traim. Acest personaj are acum oarece cota de incredere pentru ca s-a sucit exact ca Basescu, cu 180 de grade, fata de tot ceea ce sustinea pana ieri. Dupa ce ani in sir a facut sluj pe la Bruxelles, acum ciupeste coarda nationalista, ce incepe sa dea bine la un popor care s-a trezit peste el cu niste tehnocrati veniti de nicaieri si plecand spre niciunde. Cat a fost prim-ministru n-a luat o singura masura si n-a scos o vorba despre demnitatea nationala, pe care acum o molfaie ca pe o guma de mestecat. S-a pus bine catre toate azimuturile, crezand ca-si asigura o cariera blindata de peste tot. Acum, imberbul, sperand ca-si mai albeste dosarul, intoarce spatele si istoriei partidului, scriind el, pafaristul care pe-atunci dormea prin parcurile si garile pariziene, despre ce crede el ca era cu FSN-ul in anii '90. Acest personaj isi permite sa dea cu tifla la lucruri despre care habar n-are si vorbeste despre oameni care au facut istorie in tara asta ca despre niste sosete murdare pe care le schimba el prin vestiarele de baschet ale lui Ghita. Este in plina desfasurare demolarea ultimei redute care mai tine de demnitatea romanilor - Revolutia. Inca n-au reusit s-o bage in vreun MCV si p-asta. Pentru a fi ingenuncheati cu totul, musai trebuie sa ni se arate ca n-a fost nicio revolutie, pentru ca, nu-i asa, revolta unui popor de mamaligari nu putea prabusi ditamai comunismul. Demolarea este in plina desfasurare, pe toate partile, iar Ponta - simtind dincotro bate vantul si sperand ca-si salveaza pielea - a si pus mana pe tarnacop. Avand o cultura aproximativa, neputand sa duca o fraza pana la capat pentru ca nu cred ca a citit vreodata vreo carte pana la final, Ponta incurca termenii, speculeaza fapte de istorie, intra in plasa prostiei cu staif si crede ca obtine capital politic injurandu-i pe Iliescu, Roman si pe ceilalti carora el le datoreaza indirect gloria si imbuibarea la care a ajuns acum. Avand in sange ADN-ul carierismului, Ponta umbla in anii aceia din usa-n usa, pe la partide, sa-si caute un loc si-un scaun, isi pregatea pixul sa semneze pentru PNTCD-ul de la Buftea, cand, desi n-avea nici casul sters la gura, marele inspirat Adrian Nastase l-a chemat sa-l puna direct sefulet prin Guvern. Cand si-a comandat costumele pentru Palatul Victoria, revolutionara lui mama, mare om, mare caracter si ea, l-a intrebat mirata:
- Cum, maica, te duci taman la Iliescu, care ne-a batut in Piata Universitatii?.
- Astia mi-au dat o sansa, mama, raspundea el, punandu-si papionul la gat.
Pentru el, munca de partid a insemnat clevetirea pe la televiziuni, declaratiile pe holuri, ubicuitatea prezentei oriunde se aflau cativa ziaristi. Produs politic al platourilor de televiziune, Ponta a trecut prin lume ca-n scena cu barca de la inundatii, plutind fara sa inteleaga despre ce este vorba. Era cu urechile ciulite, ochii mari si narile dilatate doar la orice adiere care-i putea aduce miros de glorie, imagine si putere. Carierismul lui devastatator este plamadit din vorbe, din obraznicii de rating aruncate de prin studiourile TV, in care aparea cu prietenul Cristi Boureanu, reprezentantii tinerilor, noua clasa politica. Pentru ca, in acei ani, inca dadea bine sa spui ca ai fost ba la Baricada pe 21, ba la CC pe 22, oportunistii noii clase politice nu uitau sa minta cum puneau ei garoafe in teava de la tancuri la Revolutie si cum demonstrau ei in Piata Universitatii, pe sub corturi! Indiferent de procesele sale penale, acest Ponta ramane o excrescenta nefericita aparuta pe trunchiul unui partid ce putea avea alt destin fara zguduirile la care l-au supus mai intai Geoana si, mai apoi, el. S-a cocotat in fruntea PSD avand in spate o falanga de tineri adunati de prin taberele de vara, cu care-l santaja public pe Adrian Nastase sa le faca locuri pe liste la alegerile din 2004. In Parlament a dat mereu din coate, sa fie vice - de grup, de Camera, de popor, de partid. I-a declarat razboi lui Geoana chiar in dimineata de luni de dupa alegerile prezidentiale din 2009, desi ii fusese mana dreapta pana cu o noapte inainte. Spre uimirea intregii lumi si mai ales a partidului, Ponta a anuntat:
- Masinaria de furtisaguri a lui Basescu a functionat mai bine decat a PSD.
Si-a bagat in cap, el sau altii, sa puna mana pe partid. Ezitarile lui Nastase din 2009 (ca si din 2005, cand i-a facut partie lui Geoana) l-au adus in situatia sa fie candidatul favorit in fata unui Geoana care era facut pilaf dupa infrangerea in fata lui Basescu. Pana la urma a ajuns sa fie plin, si la Partid, si la Guvern. Armata de sicofanti cu tuleie, pe care si-o adunase de pe te miri unde, l-a sustinut, in schimbul promisiunii ca vor fi adusi, toti gramada, la cascaval. Ceea ce s-a si intamplat. Pohta ce-a pohtit si-a indeplinit-o imbratisandu-se cu marele caracter cumatru Oprea, care facuse cel mai mare rau PSD, tradandu-l si deschizand calea spre guvernare lui Boc I, Boc II s.a.m.d. N-a contat demnitatea jignita a unui intreg partid, a contat ca putea sa ajunga el premier cu 7 luni mai devreme. Si-a batut joc de tot ce insemna fibra ideologica a partidului, de criteriile de profesie si de umanitate, de colegialitatea care domina atmosfera initiala din partid. A intors pe dos partidul, sub aspectul oamenilor, valorilor, comportamentului. S-a inconjurat de lingaii noi, care-i inlocuiau pe cei ai lui Geoana. Acesta distribuia favorurile la vedere pe diferite inele de servilism, ajunsese sa primeasca bani in birou, la lumina zilei, contra trecerii pe liste, cum arata o inregistrare care a facut cariera pe Youtube, in care vajnica militanta Ana Birchall avea grija sa inregistreze scena de pomina, cu o camera video prinsa la sutien. A defilat cu tineretul in sus si-n jos, a facut apologia juventutii, a intors spatele fondatorilor partidului, a fracturat generatiile in partid, a inlocuit colaborarea in salile de sedinta cu coteriile de prin carciumi. Cinismul i-a mers pana acolo incat s-a inhaitat la ordin cu un personaj care il inregistra pe Adrian Nastase cu tehnica montata pe sub haina si la firma caruia mergea pentru training in economie. A numit procurori prin podgorii, si-a facut caii senatori, a plantat in varful partidului si al institutiilor guvernamentale personaje sterse, insipide, gaunoase, care fac si azi agenda zilei. A infestat partidul cu acoperitii ochilor albastri, a transformat serviciile secrete in Directia de Cadre a partidului. A torpilat interesele partidului si ale tarii, dandu-i un bodicek lui Crin Antonescu din USL, refuzand numirea lui Iohannis ca vicepremier, preluand ca un chelner lista cu comanda de la Barroso, semnand pactul rusinii politice cu Basescu. Acesta, dupa ce fusese scuipat intre ochi de un popor intreg la referendum, s-a dus zambitor la Bruxelles, mai curat si mai uscat, dandu-i lui Schultz, chiar pe podium, la poza de familie, in vazul intregii lumi, documentul salvarii sale. Vazandu-se sus de tot, se batea pe burta, ragaind a satisfactie launtrica, si socotea adesea cu voce tare cate decenii de politica la varf mai are el in fata, comparandu-si varsta cu a lui Iliescu. A facut pact vizibil si invizibil cu Binomul, pe care l-a alimentat cu bani si ordonante ale puterii, a triplat salariile procurorilor, a bagat SRI-isti la ANAF si DIGIPI, s-a incuscrit cu Sistemul, i-a avut nasi ba pe Maior, ba pe Oprea, s-a recasatorit cu o stea al carei tata stralucea pe cerul politicii. Si-a facut o megalomanica lansare de campanie chiar de ziua sa de nastere, se credea invingator pe timp de decenii la conducerea tarii, cu tot pamantul asternut la picioare. Guvernarea lui s-a hranit si a trait exclusiv din osanza de idei si proiecte adusa de profesorul Florin Georgescu, numit vicepremier tocmai pentru a nu lasa sandramaua din Palatul Victoria la indemana smecherilor. Omul cu idei si cu viziune lucra - la fel ca si la BNR - in sala masinilor, lasand caroseriile luxoase sa-si faca mendrele prin fata camerelor de luat vederi. Dar, destul de repede, dl Ponta, din vanator a devenit vanat, pentru ca Sistemul abia asteapta sa devoreze asemenea prazi usoare, precum acest personaj mistuit de viciul puterii si al carierismului. Exponent stralucit al unei generatii veroase si carieriste, in cautare febrila de functii tot mai inalte, punandu-si pe CV-uri tot felul de firme luminoase peste rafturi goale, Ponta reprezinta unul dintre acele esecuri pe care viata le transforma in proverbe. Nu-l bagam in seama, mai ales ca niciodata n-am lovit in oamenii cazuti. Dar el nu este un cazut. Sau se face ca nu este cazut. Insa marlaniile pe care le debiteaza la adresa unor vremuri pe care nu le intelege si a unor oameni pe care nu este educat sa-i aprecieze m-au determinat sa iau atitudine. Nevoia de atitudine nu este prescrisa pentru nimeni. Si sa nu conteze nimeni, niciodata, pe lasitatea tuturor.

(Sursa: cotidianul.ro)