Senatoarea Gabriela Cretu a sustinut o declaratie politica intitulata: Parlamentul mic si iute. Puteti citi in continuare textul integral al declaratiei politice.
In perioada in care votul zis uninominal era considerat salvarea democratiei m-am opus, caci nu inventam noi democratia; consecintele puteau fi usor anticipate. Ca am avut dreptate, o arata unanimitatea cu care a fost sustinuta reintoarcerea la votul proportional.
Atunci cand, in 2007, reducerea numarului de parlamentari era solutie pentru orice - de la cresterea economica, la pacea in Orientul Mijlociu - m-am opus, caci democratia reprezentativa are niste reguli de functionare; nu mi-am schimbat parerea!
Am observat, de atunci incoace, ca nici sustinatorii ei nu si-au schimbat-o; ideea parlamentului mic si iute apare, invariabil, la inceputul fiecarei campanii electorale; e surprinzator, intr-o politica ce poate fi acuzata de orice pacate, dar de lipsa imaginatiei, nu.
Populismul unora este explicatia obisnuita, dupa ce Traian Basescu nu mai vrea toata puterea; vrea doar controlul absolut asupra ei!
Nu este doar asta, insa. Cand tema a fost lansata, majoritatea cetatenilor habar un aveau - din pacate - cati membri are Parlamentul. Lucrurile sunt putin mai complexe.
Statul roman are probleme reale â€" de capacitate administrativa, de coruptie, de transparenta, in relatiile institutiilor cu cetateanul. Or, la probleme, se pot gasi solutii sau cauta vinovati. Solutiile sunt dificil de gasit si nu plac tuturor; vinovatii au fost pregatiti” din timp â€" reprezentantii cetatenilor.
Parlamentul are si el probleme. Ele trebuie diagnosticate corect, recunoscute si rezolvate. Are probleme de reprezentativitate; votul uninominal le-a accentuat pentru ca i-a favorizat pe cei cu bani sau pe reprezentantii directi ai acestora; cei fara bani sunt, fara indoiala, mai multi; dar nu in parlament. Are probleme legate de exercitarea functiei legislative; practica ordonantelor de urgenta si a asumarii raspunderii guvernului pentru acte normative esentiale l-au transformat in umbra a ceea ce ar trebui sa fie. Si mai are o problema; el are constitutional puterea, chiar daca nu o foloseste cat ar trebui, de a exercita controlul asupra institutiilor statului.
In acest context ni se propune o solutie miraculoasa a parlamentului mic si eficient. Teoretic, numarul de parlamentari este o alegere si poate fi discutata. Practic, in sistemul actual, va reduce total probabilitatea ca anumite categorii sa fie reprezentate. Femeile, cu exceptia celor decorative si tapilor ispasitori, vor fi si mai putine; vor fi total absenti cei care traiesc din munca proprie si nu au angajament fata de diversele grupuri de interese economice sau de forta si supraveghere (zise secrete); va creste doar ponderea in total a grupului minoritarilor care voteaza cu puterea.
In comisii, mai mici si ele, curentul de opinie majoritar va dicta pozitia fara opozitie; atentia acordata detaliilor (caci acolo se ascunde diavolul) va evolua in sensul numarului, caci nu va avea cine sa le acorde atentie; controlul parlamentar va deveni si mai formal caci majoritatea care sustine guvernul este, de regula, ingaduitoare cu devierile acestuia.
Accelerarea procesului de adoptare a legilor este echivalenta cu a sari peste consultarile cu partile interesate, cu societatea civila; aceasta nu va avea timp nici sa citeasca proiectele, nici sa formuleze puncte de vedere. Se va renunta la studiile de impact, destul de rare si astazi, la studierea problemelor legate de aplicare si la verificarile uzuale ale compatibilitatii cu celelalte acte normative. Rezultatul modificarilor nu se va lasa asteptat; doar ca va fi altul decat intarirea democratiei. Un parlament relativ mare si inert este totusi o bariera in calea concentrarii puterii si deciziilor arbitrare; a mai si dovedit-o. Unul mic si activ, poate fi o unealta pentru a legitima deciziile unor grupuri restranse. Sau deciziile altora!
Democratia reprezentativa, mai ales la noi, este imperfecta si criticabila. Dar, cum zicea Churchill, este totusi cea mai putin rea dintre toate sistemele de guvernare experimentate; tocmai pentru ca este perfectibila. Daca alesii si alegatorii ar trebui sa se teama de ceva, este de cei care se cred perfecti, stiu Adevarul si vor/detin Puterea.