Senatoarea Doina Silistru a sustinut o declaratie politica, de la tribuna Senatului Romaniei, intitulata: Un discurs sincer. Puteti citi in continuare textul integral al declaratiei politice.
Cand vine vorba despre discurs politic, parca nu ma mai satur. Daca n-as avea si altceva de facut, de dimineata pana seara as citi, as asculta, as incerca sa invat cate ceva din retorica, uneori exemplara, a celor care se adreseaza maselor. Nu doar clasicii ma intereseaza; sunt foarte atenta si la cei mici dar, vorba cuiva, aflati in crestere. Toti, mari sau mici, au ceva de spus. Toti, fara partinire, trebuie ascultati, pentru ca fiecare in parte isi cauta locul in istorie. Pe unii, aceasta nu-i va retine nici la si altiif. Pe altii insa - scuzati, va rog, fortuitul joc de cuvinte - istoria i-a pus, deja, pe un piedestal. Greu sa-i mai cobori de acolo si, in unele cazuri, nici nu trebuie sa faci tu, contemporanul lui, vreun efort: se dau jos singuri. De fapt,
De ce am considerat, stimati colegi, util acest preambul extins?! Din doua motive: personajul politic la care fac azi referire isi are, deja, soclul lui (nu si statuia!), soclu pe care s-a catarat sau a fost catarat - nu mai conteaza - de ani buni. Este vorba despre Traian Basescu, fostul presedinte al statului. Al doilea motiv este si pretext al scurtei mele interventii. Aflat in turneu de lansare a candidatilor partidului domniei sale la alegerile locale, domnul Basescu a poposit si la Vaslui, binecuvantandu-si cu verbul si verva-i stiute sustinatorii. Ce discurs! Ce lectie de constitutionalism!
Stimati colegi, daca nu eram atat de convinsa ca fac parte din partidul care trebuie, probabil ca domnul Basescu, exact ca un predicator american, ar fi scos demonul din mine. M-ar fi convertit! Pentru ca, iata ce argumente zdrobitoare a avut fostul presedinte.
Primul s-a referit la sinceritate: colegii domniei sale din teritoriu trebuie sa fie sinceri cu electoratul. Altfel spus, trebuie sa le spuna clar ce pot si ce nu pot face, sa nu le promita marea cu sarea, luna cu stelele sau, Doamne fereste!, ca vor trai bine! Le-a mai promis cineva romanilor o astfel de grozavie. Nu a trecut mult si, pac!, s-au taiat niste salarii si, pac-pac!, niste subventii!
Un al doilea pilon discursiv al fostului presedinte, care argumenta de ce e bun partidul domniei sale si de ce sunt rele PSD si PNL, s-a referit la starea deplorabila in care se afla sistemul de sanatate. Spitale fara personal, in care intri cu o boala si iesi cu alta. Ma mir ca nu a spus-o pe aia cu spitalele inchise! Abia asta ar fi fost o dovada de sinceritate!
In aceeasi nota de maxima deschidere si sinceritate, am aflat cate ceva si despre rolul femeilor in politica. Cele cateva asa-zise tiganci imputite din sala au aplaudat frenetic.