AmosNews: Sfidarea prezidentiala (Autor: Ion MARIN)

Cu o vreme in urma, am scris in mai multe randuri, despre convingerea locatarilor de la Cotroceni ca ar conduce o administratie prezidentiala, dupa model american, ceea ce scria, pana de curand, si pe tribuna de la care transmiteau mesajele catre tara, fapt ce dovedeste nu doar o crasa necunoastere a Constitutiei si a sistemelor de drept constitutional, macar a celui american, de unde se inspirasera, dar si predispozitia catre o asumare de tip autocrat a puterii. Povestea a plecat de la Emil Constantinescu, cel care vorbea in permanenta despre Administratia Constantinescu, in opozitie cu "regimul Iliescu" si in corelatie cu Administratia Clinton sau Bush, la care se raporta, si a revenit mai mult decat evident la Traian Basescu, care, totusi, a schimbat placuta tribunei de la Cotroceni, nu si convingerea ca el este seful absolut al tarii, cu imunitate de faraon si cu dreptul de a face absolut orice. De pilda, de a imbraca tricoul unui partid pe plaja si a regreta ca nu-l poate imbraca si in fata steagurilor tarii si Uniunii Europene, in cadru oficial. Dar, cu siguranta, o asemenea atitudine va continua. Si avem in aceasta privinta o seama de "garantii". De pilda, asigurarea, pe care a tinut sa ne-o dea Crin Antonescu, ca el ar putea sa fie un presedinte, in raport cu executivul, care sa ne faca sa-l regretam pe Basescu. La randul lor, cei ce-l imping pe Victor Ponta sa ocupe scaunul prezidential, isi motiveaza optiunea in chip dramatic: altfel, va fi dezastru pentru partid!
Totul pleaca de la convigerea, intarita de presedintele jucator, dar nu numai de el, cum am vazut, ca presedintele este alfa si omega in tara asta, ca el este deasupra celor trei puteri constitutionale si deasupra legii, ceea ce se si intemeiaza pe cateva prevederi - abuziv interpretate si aplicate - ca, de pilda, imunitatea, extinsa inclusiv la faptele penale sau dreptul de a libera infractori, prin gratiere, fara sa dea socoteala nimanui. Sigur, in afara de acestea sunt multe alte deraieri de la litera legii constitutionale, a conduitei prezidentiale si chiar a bunului simt, pe care, candva, si-o permiteau doar unsii sau trimisii zeitatilor, dar cel mai ades indivizii parasutati in capul unor popoare de un destin nedrept. Romanii au mai avut asemenea conducatori abuzivi, de la Mihnea cel Rau la Carol al II-lea sau N. Ceausescu, dar ar trebui ca astfel de accidente istorice sa devina irepetabile. In primul rand, prin includerea in Constitutie a unor prevederi ferme care sa faca imposibile derapajele de orice natura, incalcarile "la limita legii", ca sa nu mai vorbim de excluderea oricaror modalitati de sfidare a populatiei ce are convingerea, de fiecare data, ca isi alege un presedinte traitor in secolul 21 si nu un satrap din negurile antichitatii. Convingere de atatea ori calcata in picioare deindata ce urmatorul ales trece pragul Cotrocenilor. Ar fi timpul sa se intample altfel!