Adrian Nastase, pe blog: "Sa iesim din pozitiile defensive si sa amplificam dialogul bilateral la Washington, pentru ca cel de la Bucuresti pare a fi virusat"

De-a lungul anilor, relatiile romano-americane au evoluat, in mod obiectiv, spre un parteneriat solid, bazat pe interese comune. Am analizat aceasta evolutie intr-o carte publicata recent (in romana și in engleza), evidentiind momente si decizii importante in raporturile bilaterale, inainte dar, mai ales, dupa 1989.
De aceea, nu voi mentiona aici ratiunea si importanta, atat pentru noi cat și pentru americani, a consolidarii acestor relatii.
Exista insa o dimensiune publica a acestor legaturi, relativ independenta de continutul parteneriatului strategic, care este utilizata in functie de optiuni subiective, de calitatea ambasadorilor, de natura lobby-ului politic realizat uneori agresiv, si in cadrul unor agende personale, de catre persoane din Romania si Washington.
Este evident ca Europa nu face parte, in momentul de fata, din prioritatile americane, autoritatile de la Washington fiind preocupate, in primul rand, de Orientul Mijlociu, de Asia si de Rusia. In aceste conditii, nici dosarul Romaniei, pentru moment, nu poate fi in topul intereselor strategice americane (cu exceptia unor aspecte legate de lupta antiterorism sau de retragerea trupelor americane din Afganistan; dupa intelegerea de la Geneva cu Iranul, s-ar putea sa existe si o alta abordare in privinta instalatiilor anti-racheta de la Deveselu). Sigur, in functiile de evolutiile din zona noastra, s-ar putea sa apara noi ratiuni pentru activarea acestor relatii. Deocamdata, vedem ca Europa este mai curand vizitata de vicepresedintele american si nu de presedinte iar Romania este vizitata de un asistent al secretarului de stat si nu de catre Secretarul de stat american, care a fost insa, recent, la Chisinau.
Este neplacut si faptul ca, dupa mai bine de un an, Statele Unite nu au numit inca un ambasador la Bucuresti.
In aceste conditii, gestionarea curenta a relatiilor bilaterale, la nivel sub-strategic, este realizata de persoane de nivel 3 si 4, la Washington, pe o componenta care se bazeaza, intr-o anumita masura, pe optiuni subiective, pe contacte sporadice (inclusiv din vina autoritatilor romane).
Asa se explica unele din gafele de comunicare, accelerate inca din perioada mandatului ambasadorului Gittenstein.

Voi mentiona doar doua dintre cele mai recente:

1. "Convocarea intempestiva" a presedintelui CSM, judecatorul Adrian Bordea si a ministrului de justitie Robert Cazanciuc, pentru consultari, la Ambasada americana. Daca dorea unele informatii, insarcinatul cu afaceri a.i. la Bucuresti putea sa mearga el la sediul celor doua institutii pentru a le obtine. Asa insa, practic, cei doi demnitari au mers pe teritoriu american (in ambasada), dand impresia ca sunt chemati la ordine. In plus, cei doi reprezinta doua puteri distincte ale statului - justitia si guvernul, care, nu-i asa, ar trebui sa fie separate. Aceasta "convocare" vine dupa comunicatul dat anterior "intempestiv" de catre ambasada, in legatura cu doua proiecte de legi in dezbaterea Parlamentului. Ori, regulile Conventiei de la Viena privind relatiile diplomatice sunt valabile si pentru ambasada americana de la Bucuresti. Daca existau ingrijorari, ele trebuiau prezentate direct la MAE, la guvern sau la Parlament si nu lansate public, interferand cu viata politica romaneasca.

2. Al doilea element nepotrivit de comunicare publica il reprezinta introducerea in comunicatul referitor la vizita doamnei Victoria Nuland, in temele de discutie, a problematicii statului de drept in Romania. Comunicatul a fost propus, evident, de catre staff. El a fost nefericit, pentru ca a generat o ambianta tensionata, cu efecte asupra discutiilor, dand senzatia ca adjunctul secretarului de stat vine la Bucuresti pentru a trage de urechi autoritatile.
Rostul diplomatiei este, in principal, acela de a clarifica semnele de intrebare prin convorbiri confidentiale.
Este posibil ca acest element in comunicatul de presa sa fi fost introdus la propunerea ambasadei de la Bucuresti.
Am urmarit conferinta de presa a doamnei Nuland, de la Ambasada americana, la sfarsitul vizitei. A facut exclusiv comentarii legate de "statul de drept" din Romania (cu exeptia raspunsului la o intrebare despre Republica Moldova).
S-au comentat afirmatiile domnului Gyorgy Frunda in legatura cu aceste aspecte. Eu sunt de acord cu ceea ce a spus. Domnul Frunda a atras atentia asupra unor aspecte care tin de protocol, reguli si, in definitiv, de demnitate.
Cei care l-au criticat, sugerand politica "ciocu mic" par a fi recitit, de curand, fabula cu "licuriciul cel mare".
In final, subliniez ca relatia cu Statele Unite este o relatie fundamentala pentru Romania dar ca ea trebuie sa se bazeze pe respect, pe reciprocitate si pe dialog.
Mai cred ca numirea unui nou ambasador american la Bucuresti este o necesitate stringenta.
Concluzia mea, la acest moment, este aceea ca dincolo de legaturile intre serviciile de informatii legate de lupta antiterorista si de colaborarea politico-militara, legata de scutul antiracheta si de baza de la Kogalniceanu, nu exista elemente substantiale de continut, in prezent pentru relatiile bilaterale. Consecinta este aceea ca se recurge, din nou, la demagogia "conditionalitatilor democratice", incercandu-se introducerea pe agenda bilaterala exclusiv a unor teme de politica interna din Romania, cum s-a mai intamplat si in alte perioade.
Cred ca ar fi extrem de util pentru politica externa romaneasca sa ofere teme importante pentru dinamizarea relatiilor romano-americane, iesind din pozitiile defensive si amplificand dialogul bilateral la Washington, pentru ca cel de la Bucuresti pare a fi virusat.
PS. Ma bucur ca doamna Nuland a mentionat ca se afla in Romania si pentru aniversarea a 10 ani de cand tara noastra (in 2004) a devenit membru NATO.

Sursa : Blogul lui Adrian Nastase (Lumea, americanii si noi)