Adrian Nastase a postat pe blogul personal si pe contul de Facebook un text in care exprima cateva ganduri si opinii la trecerea dintre ani. Fostul premier vorbeste despre viata sa si a familiei sale si despre sine ca om politic si de stat. Textul postat se intituleaza "La Multi Ani!" si il puteti citi in continuare.

Dragi prieteni, se incheie un an care, pentru mine si familia mea, a fost complicat si dureros. Nu stiu daca suferinta este o conditie necesara pentru intelepciune si nici nu am aflat daca intelepciunea poate sa reprezinte un scop in sine, in afara societatii. Inca mai cred ca nu.
Nehru spunea ca nu schimbi cursul istoriei intorcand chipurile portretelor cu fata la perete. Aproape un sfert de secol am vazut in Romania incercari permanente de acest gen. Nu cred ca a fost bine. Eu am gandit altfel. La Ministerul de externe, in 1990, am creat, la intrare, o galerie cu portretele fostilor ministri de externe ai Romaniei. La guvern, la intrare, am instalat portretele fostilor premieri ai Romaniei. Am facut acelasi lucru la Camera Deputatilor cu portretele fostilor presedinti. Am insistat si am reusit sa aduc in tara, conform dorintelor lor testamentare, ramasitele pamantesti ale lui Nicolae Titulescu si ale Regelui Carol II - chiar daca intre ei fusesera relatii de dusmanie. Asa am considerat, prin locurile in care am trecut, ca trebuie onorata istoria tarii. Fixand in trecut, fara patima, radacinile a ceea ce poate servi proiectelor viitoare. Din pacate, ultimul deceniu mi s-a parut mai mult o batalie cu trecutul, decat cu viitorul. Orwell ar fi fost mandru de rescrierea unor capitole importante de istorie.
Sigur ca sunt subiectiv in ceea ce scriu. Imi aduc aminte, uneori, cu tristete, de felul in care in sediile unor organizatii PSD, in 2006, atunci cand au inceput atacurile mediatice si judiciare impotriva mea, unii lideri au dat jos de pe pereti, din galeria presedintilor de partid, portretul meu. Poate ca o dovada de loialitate fata de noul presedinte?!
Uneori, am impresia ca nu stim sa ne bucuram de viata. O consumam, pur si simplu, zi dupa zi. Bucuria este, cred, un fel de partitura, compusa din bucurii mici. Si ea ar trebui studiata, precum pianul. Privelistea muntilor, soarele la apus, deplasarea norilor ni se par firesti. Nu ne oprim asupra lor.
Am implinit anul acesta 63 de ani. Cand eram student, as fi spus ca cineva, trecut de 40 de ani, este batran. Ma privesc in oglinda si ma intreb ce trebuie sa spun despre mine, acum. Cel mai adesea, imi raspund "inaintez in varsta". Probabil ca atunci cand voi inceta sa mai fac lucrul asta voi deveni batran.
Anul 2014 va porni cu noi incercari pentru mine, pentru Dana si pentru baietii nostri. Vor fi adunati 10 ani, partial irositi in suferinta, insatisfactii si proiecte neterminate. Ma gandesc daca Nehru avea in totalitate dreptate. Intoarcerea portretelor cu fata la perete se intampla, de regula, DUPA ce cursul istoriei a fost schimbat. Ceea ce a fost inainte nu mai este neaparat istorie ci cronologie.
Dragi prieteni, am pornit impreuna acest blog, in urma cu mai mult de 6 ani. Pe parcurs, ni s-au alaturat unii, altii ne-au parasit - plecand nu numai din viata virtuala ci si din cea reala, lasand in urma lor tristete dar si intelepciunea multor comentarii, determinate de singuratatea spectatorului de cursa lunga.
Se incheie un an si va incepe altul. Viata continua, in succesiunea anotimpurilor, oferind ofrande viitorului. Sa ne bucuram de fiecare clipa ce ne este oferita si sa tinem seama - asa cum spunea un mare sportiv - ca nu escaladarea muntelui ne creaza dificultati ci pietricica din pantof.
Va doresc sa aveti un An Nou fericit si sa fiti sanatosi, impreuna cu familiile voastre.
La Multi Ani!