INPOLITICS - Alegeri prezidentiale 2014: Ponta, "iepurele" lui Isarescu? (Bogdan Tiberiu Iacob)

Daca analizam ultimele iesiri ale presedintelui precum si derularea mult comentatei coabitari, in ultimele luni, putem spune fara echivoc ca Basescu nu are vis mai fierbinte decit sa-l vada presedinte pe Victor Ponta in dauna "raului" Crin Antonescu. Privind in ansamblu, insa, peisajul politic autohton, e mai probabil ca vom asista nu peste mult timp la un soi de reeditare a lui "Draga Stolo", iar potul cel mare al Cotrocenilor va fi umflat nu de cine se pregateste. Cel putin, la vedere. Ci de altcineva.
Devine tot mai clara intentia presedintelui de a separa apele in USL si, in primul rind, de a-l desparti pe Ponta de Antonescu. Laudat de cate ori are ocazia de catre Basescu, liderul PSD incepe sa se contureze ca o alternativa mult mai viabila la presedintie in raport cu cel al PNL. E si logic, pesedistii bombane de mult ca au cedat prea multe locuri parlamentare si ministeriale unui partid aflat la nici jumatatea lor, ca pondere, darmite sa le mai dea si presedintele. Acel presedinte care poate schimba, cum s-a dovedit deja, prin jocuri de culise majoritatea parlamentara si care va desemna premierul intre 2016-2020.
Rastimp, Antonescu se duce usor in jos, in sondaje, iar marea intrebare in interiorul partidului e cand vor fi aruncati peste bordul guvernarii, dupa modelul pedelistilor in 2008 ori al pesedistilor in 2009.
Prins intre tot felul de scandaluri cu miza mai degraba marunta, Crin Antonescu e impiedicat, discret, sa-si contureze un autentic profil prezidential, desi nu ezita sa se prezinte ca un cistigator cert, anul viitor. Din ce in ce mai vizibil, insa, nici el nu pare sa mai creada asta.
Unicul sau proiect major al ultimilor ani, noua Constitutie, are toate sansele sa se prabuseasca zgomotos, fie pe fondul atacului prezidential sub forma anuntatului referendum, fie pe cel al absenteismului masiv. Ori amandoua.
De aici, culoar liber pentru Ponta, care intra vertiginos in pielea prezidentiabilului, ca un Medvedev autohton creat pentru a umple tronul tutorelui Putin.
Oare?
In ce priveste alegerile prezidentiale, de departe cel mai importante, Romania are deja o traditie post-decembrista, aceea a marilor surprize.
In 1996 a castigat Constantinescu atunci cand nici el insusi nu isi mai acorda vreo sansa si a facut-o, conform propriilor afirmatii, gratie esecului unei combinatii la varf ale unor structuri de top. Desi parea terminat, Iliescu a reusit sa revina incredibil de spectaculos in 2000. In 2004, tabara invingatoare a pornit cu un candidat si a terminat cu altul, iar in 2009 si cei mai seriosi analisti, cu Ion Cristoiu in frunte, dadeau ca sigur un abandon al lui Basescu, necum o victorie.
In 2014, nu e exclus sa asistam din nou la o surpriza.
Venita din partea unui personaj cu foarte mare greutate si popularitate, pe nume Mugur Isarescu.
"O sa spun un lucru pe care eu il cred, dar sa nu imi cereti detalii. Niciunul dintre ei nu va fi presedinte, dintre cei pe care i-ati spus mai inainte (Antonescu, Oprescu, Iohannis, Ponta, n.r.). Dintre politicieni, niciunul nu va fi presedinte (...)" declara in aprilie, intr-un interviu, Traian Basescu.
Interesanta precizare: "dintre politicieni".
Or, singurul personaj autohton care nu e politician si ar avea, realmente, sanse la Cotroceni este guvernatorul BNR.
Cum se stie, mandatul lui Isarescu expira exact inaintea alegerilor, anul viitor, in octombrie.
Dupa ce a intrat inca de acum cativa ani in Cartea Recordurilor cu cel mai lung mandat de guvernator din istorie, e improbabil ca Isarescu, la 65 de ani, adica varsta pensionarii, va mai solicita un mandat unui parlament dominat de PSD, partid care nu prea l-a inghitit niciodata si a dorit de cateva ori sa ii ia capul.
Pe de alta parte, ce final de cariera mai frumos pentru abilul si influentul Isarescu decat un mandat prezidential?
Avantajele acestuia sunt uriase: sprijin occidental total - e clar pana si pentru ultimii naivi ca nu simpatia interna l-a mentinut un sfert de secol la carma BNR - notorietate, relatii, forta financiara, o anume neutralitate politica de apreciat si, nu in ultimul rind, o imagine publica relativ curata, gratie in buna masura sumelor uriase pompate in media de catre BNR sub forma de publicitate, ani de zile.
Aventura prezidentiala jalnica a lui Isarescu din 2000 nu trebuie sub nicio forma luata ca baza de calcul. Atunci a fost vorba mai degraba de un soi de santaj pentru o candidatura pe care nu si-a dorit-o, de o decizie luata pe picior, in ultima clipa, si de o sustinere slaba din partea unei drepte faramitate si obtuze.
Anul viitor, insa, in spatele lui Isarescu s-ar putea grupa mai multe forte politice, chiar in eventualitatea unei candidaturi independente a acestuia. Poate nu intamplator, nici unul dintre partidele de dreapta existente sau pe cale de aparitie (PDL, PNTCD, Forta Civica, Noua Republica, Miscarea Populara) nu are vreun as autentic in maneca, in materie de prezidentiale.
Fara sa faca nimic special, numai tinind leul sub control, Isarescu reuseste nu doar sa aiba o cota foarte inalta de incredere in sondaje, dar chiar sa creasca, in ultima perioada.
E firesc.
USL, ultima mare speranta a alegatorilor dupa dezastrul PDL si dupa anii de criza, nu performeaza economic catusi de putin.
In loc de cresteri de venituri si locuri de munca, romanii primesc noi impozite, somaj si scandaluri.
Inca un an in ritmul asta si buna administratie pesedista va ramane o legenda fixata in perioada Nastase.
Cu o intrare in scena la momentul oportun, cu o campanie de imagine profesionista si, nu in ultimul rind, cu sprijinul real al actualului presedinte nu simulat, ca in cazul lui Ponta - Mugur Isarescu poate da marea lovitura, lasand tot USL-ul, despartit ori ba, cu buzele umflate. In consecinta, atentie la guvernatorul BNR!