Moshemordechai.ro: Doua la primarie...

Povestea steagurilor secuiesti a mai nascut un pui de zarva in galagia neintrerupta care ne inconjoara. Amestecul Ungariei in intreaga istorie nu a facut decat sa tulbure si mai tare apele. A devenit limpede ca avem aici o problema serioasa, care nu mai poate fi lejer expediata in categoria rabufnirilor extremiste nesemnificative sau a zgomotului de fond irelevant. Discutiile de genul acesta revin cu o anume periodicitate, fiind provocate de gesturi care la randul lor tind sa apara cu o frecventa tot mai crescuta. E limpede ca avem aici de a face cu o problema cronica si nu e deloc sanatos sa continuam sa o ignoram ori sa ne prefacem ca o tratam cu superioara intelegere (asa cum vad ca sunt unii tentati sa o faca) multumindu-ne sa constatam ca Transilvania nu poate fi impachetata intr-un rucsac si nu are nimeni cum pleca de aici cu ea. Ambitiile revizioniste ale Ungariei sunt o certitudine, reprezinta o pozitie asumata de multi reprezentanti ai statului maghiar; problema autonomiei secuiesti nu e o noutate, iar felul in care a fost gestionata pana acum aceasta chestiune nu a facut decat sa permita amplificarea acestei probleme. Rasteala, batutul isteric cu pumnul in masa nu folosesc nimanui. Insa nici continua ignorare, tratarea lejera a acestei probleme nu este mai folositoare.
Cel mai simplu putem intelege care sunt termenii discutiei daca identificam elementele care alcatuiesc intreaga poveste:

- Steagurile secuiesti
Secuii exista, nu sunt o fictiune. E perfect legitim si natural ca acestia sa doreasca pastrarea culturii, a limbii, a tot ceea ce ii defineste. Steagul secuiesc - care a nascut toata aceasta discutie- are o valoare de simbol pentru cei de aceasta etnie. Iar jocul cu simbolurile a fost intotdeauna unul complicat si incarcat de primejdii. Pentru ca, pe cat de legitime pot parea aspiratiile secuilor, se poate intampla ca forma de expresie aleasa pentru aceste aspiratii sa intre in coliziune cu sensibilitati la fel de juste si de complicate ale romanilor. Ip-ul e o amintire inca destul de recenta, iar subiectul integritatii teritoriale naste, pe buna dreptate, nelinisti.
Afirmarea propriei identitati secuiesti nu ar avea de ce deranja pe nimeni; de altfel Romania chiar reprezinta un model in ceea ce priveste tratamentul minoritatilor etnice. Problema apare atunci cand afirmarea acestei identitati se face opunandu-se ideii de stat national, negand obligatia de loialitate fata de statul al carui cetateni suntem cu totii, impunand in aceasta afirmata identitate secuiasca obligatia de ostilitate fata de statul roman si etnicii romani.
Arderea reprezentarii lui Avram Iancu, precum si arborarea drapelului secuiesc face parte din acel joc cu simbolurile despre care vorbeam. Pentru motive care ar merita o atenta cercetare, cei care se proclama drept promotori ai cauzei secuiesti par a fi decisi ca in toate demersurile lor sa opteze doar pentru acele gesturi care pot ofensa majoritatea romaneasca, adoptand in promovarea propriei cauze, nejustificat si imprudent, o atitudine insurgenta, nimanui folositoare.

- Budapesta
Nationalismul maghiar, revizionismul, xenofobia nu reprezinta niste accidente in politica maghiara. Ar fi o greseala daca s-ar socoti ca tipul acesta de atitudine descrie doar FIDESZ-ul lui Orban. O cercetare atenta va demonstra ca, in proportii variabile, tipul acesta de atitudine este comun pentru majoritatea partidelor din Ungaria si a reprezentat o constanta a politicii Budapestei, dupa 1990.
Beneficiind multa vreme de un lobby sustinut, de o imagine externa mult mai buna decat Romania, Ungaria a putut continua acest joc de permanenta provocare. Budapesta a parut capabila sa valorifice fiecare moment de vulnerabilitate a Romaniei, fiecare slabiciune - si acestea nu au lipsit deloc. Un astfel de moment este si cel pe care il parcurgem acum.
Pozitiile exprimate de diversi reprezentanti ai statului maghiar, de la ambasadorul la Bucuresti, pana la secretarul de stat Nemeth Zsolt ( un personaj cu vechime in subiect!) sau reprezentanti ai altor autoritati, locale sau centrale, reprezinta in mod constant motive de ingrijorare, fiind absolut inacceptabile in raporturile normale dintre doua state.
Cel mai eficient instrument al Budapestei, pentru care Bucurestiul nu a putut sau nu a dorit sa gaseasca antidot, a fost si continua sa fie UDMR.

- UDMR
A existat, din 1990 si pana azi, o totala lipsa de hotarare a politicienilor de la Bucuresti in rezolvarea problemei reprezentate de aceasta formatiune. Din multe si deloc onorabile motive au fost facute compromisuri peste compromisuri acceptandu-se participarea politica a acestei formatiuni cu statut nedefinit. S-a mers pana la modificarea Constitutiei! Asta in conditiile in care nu mai reprezinta o informatie care apare doar in mapa "confidential" faptul ca UDMR este teleghidat de la Budapesta.
In conditiile in care subiectul despre care vorbim pleaca de la nevoia de afirmare a identitatii culturale a etniei secuiesti, noi suntem siliti sa constatam ca, ani buni, ministerul culturii al Romaniei a fost condus de catre un reprezentant al UDMR.
Nimic nu-i impiedica pe maghiarii din Romania sa participe la viata politica, in conditii oneste, corecte, din calitatea de membru al oricarui partid legitim. UDMR nu este un partid si nici nu poate functiona ca partid pentru ca ar fi impotriva legii. Mai mult, toate minoritatile nationale sunt, de drept, reprezentate in Parlamentul Romaniei. Existenta, in Parlament si de multe ori la guvernare, a unei formatiuni cu statut incert, care isi propune exclusiv promovarea intereselor unei anume etnii, ocazional, si sistematic impunerea pozitiilor Budapestei reprezinta o anomalie tolerata prea multa vreme.

- Pompierul piroman
Am scris de m-am plictisit despre jocul necugetat pe care il face Basescu in aceasta chestiune. Suspectele cardasii cu UDMR, apropierea nesanatoasa de Tokes si ciudatele prietesuguri cu tot felul de extremisti controlati de Budapesta au reprezentat subiectele multor articole. Am spus-o si ma vad silit sa repet: Basescu nu se va da inapoi de la nimic, mergand pana la fabricarea unei situatii de tensiuni inter-etnice, doar pentru a se putea prezenta apoi ca pacificator, ca lider capabil sa gestioneze o criza (pe care, desigur, el a starnit-o).
Cred ca in aceasta situatie ne aflam si acum. In Romania, politiceste, dupa alegerile de anul trecut, Basescu se afla intr-o evidenta dificultate. In acelasi timp, Ungaria se pregateste de alegeri si putina galagie nationalista prinde cum nu se poate mai bine. Suspectez ca intr-o vinovata cardasie cu "prietenul" Orban, Basescu a contribuit la nasterea actualei crize. Ce cale mai buna de a "demonstra incapacitatea actualei puteri de a gestiona situatii complicate" si dea a arata ca singurul care poate rezolva o astfel de situatie e doar el? Atat el cat si prietenii de la Budapesta mizeaza pe faptul ca pot controla acest joc si gresesc, pentru ca astfel de situatii, tipul acesta de jocuri iresponsabile poate usor scapa de sub control.
Tacerea surazatoare a basescului, in intreaga aceasta criza, imi intareste ipoteza.
Steagurile secuiesti reprezinta un simbol. Pe care, de inteles, secuii il pretuiesc. Le pot arbora pe casele proprii sau oriunde doresc, dar nu pe cladirile apartinand statului roman. Pentru ca atunci atenteaza la un alt simbol, important pentru noi ceilalti, majoritatea. Si de aici incepe nebunia.