Blogul lui Adrian Nastase: Despre spectatorii din tribuna...
Citind articolul lui Vasile Dancu "Ultima batalie a stangii: daramarea idolilor", mi-a venit in minte adevarul butadei "ai grija ce solutii gasesti, pentru ca ele s-ar putea sa-ti creeze probleme si mai mari". Nu as fi vrut sa-l comentez acum pentru ca doream sa ma refer, poate mai tarziu, la o chestiune de principiu ce mi se pare importanta. Totusi, subiectul asta se leaga de ceea ce scriam ieri, "cine conduce..." si inevitabil se leaga si de diferite comentarii referitoare la votul de astazi privitor la excluderea din PSD a lui Mircea Geoana.
Ceea ce este cunoscut in folclorul politic drept "grupul de la Cluj" reprezenta o solutie pe care am gandit-o in anul 2000 pentru problemele PSD din Transilvania. Am crezut atunci ca, aducand in guvernul Romaniei transilvaneni, dincolo de calitatile politice si profesionale ale lui Ioan Rus, Vasile Puscas sau Vasile Dancu, PSD va reusi sa atraga o parte importanta din alegatorii transilvaneni, dand un mesaj concret si nu doar vorbind despre importanta Ardealului. Strategia a dat, la inceput, rezultate, iar in anul 2004 PSD a obtinut in Cluj cel mai bun rezultat din istoria sa.
Dupa 2004 insa, "grupul de la Cluj" si-a arogat pretentia de a decide calea de urmat pentru PSD iar Vasile Dancu - cu reale calitati intelectuale - si-a asumat rolul de eminenta cenusie a politicii romanesti, de strateg si ideolog al stangii. Sau ca sa-l parafrazez pe Victor Ponta, rolul de Richelieu ardelean. In acea perioada, l-am redescoperit pe Vasile Dancu, nu in calitate de "micul Goebbels al PSD", cum ii spunea presa cat timp era ministru, ci de Ideolog si Mare Reformator al PSD. Principalul punct al reformei PSD, in viziunea sa, era "Afara cu Iliescu!". Mircea Geoana primise in 2005 misiunea de a infaptui paricidul politic. A fost sustinut de "grupul de la Cluj" tocmai pentru acest obiectiv,obiectiv care aducea aminte de retorica Aliantei Civice de la inceputul anilor 90: "Iliescu este cauza tuturor problemelor". Falsitatea acestei abordari s-a dovedit imediat, prin scaderea partidului in sondaje, pierderea bataliilor electorale si confuzia militantilor nostri. Nu cred ca partidele care-si devoreaza liderii castiga respectul oamenilor. Nu cred ca prin spargerea "icoanelor" o biserica aduna mai multi credinciosi. Dimpotriva.
Esenta "Reformei" propuse de Vasile Dancu, atunci si acum, este instaurarea in PSD a revolutiei permanente, dupa model trotkist. In logica interna a proiectului iconoclast, reperele identitare ale partidului trebuie distruse pentru a fi inlocuite cu noi personaje mesianice, acestea la randul lor urmand a fi eliminate, in curand, pentru a face loc unor noi actori, identificati de papusari a fi noii purtatori ai "Reformei". In acest fel, cele mai puternice personaje politice nu ar fi cele care isi asuma riscul de a intra in arena, ci papusarii, spectatorii din tribuna, cei care nu au niciodata curajul de a iesi in batalie, nu isi asuma riscuri, nu au rani care sa se vindece, ci doar interese. Astfel de personaje sunt potrivite pentru a explica o batalie, dar nu pentru a o purta. Nu sunt militanti, ci observatori. Nu sunt razboinici, ci sunt cronicarii acestora. Nu raman in istorie, ci in anecdotica vremii.
In fond, "daramarea idolilor" ar fi cu adevarat ultima batalie a stangii, pentru ca dupa aceasta ea s-ar putea autodesfiinta. Exemplul stangii poloneze este semnificativ in acest sens. Vasile Dancu ii propune lui Victor Ponta reinceperea "jihadului" in PSD. In opinia mea, PSD-ul a fost si este, in continuare, un partid in care mai multe generatii coabiteaza. Sigur, se poate crea PSD- Aripa tanara, pe modelul liberal lipsit de succes. Nu cred insa ca ne dorim asa ceva. In acelasi timp, nu cred ca un partid care acopera o zona electorala larga poate functiona cu un fuhrer. In perioada in care eram presedinte al partidului, co-existau, la nivelul conducerii, lideri care se adresau unor segmente sociale, profesionale sau de varsta diferite (stanga, centru-stanga, dimensiunea nationala, sindicate, pensionari, tineri etc). Sigur, autoritatea in partid, ierarhia stabilita, deciziile luate trebuie respectate de toti. Ca sa nu se inteleaga gresit...
Un partid politic si un lider nu pot avea succes insa daca obiectivul lor politic ar fi distrugerea propriilor repere identitare, intr-o bezmetica si lipsita de sens batalie interna. Lupta pentru putere ca exercitiu al puterii este consecinta teoriei revolutiei permanente, mascate sub cuvinte generoase si inselatoare precum "Reforma", "Modernizare" s.a. PSD a mai fost obiectul unui astfel de experiment "reformator", fiind transformat cu buna stiinta intr-un poligon al luptelor interne, al caror rezultat este nu doar supravietuirea, ci si intarirea regimului Basescu.
Cateva cuvinte pentru Vasile Dancu despre "Cazul Geoana". Nu eu l-am determinat pe Victor Ponta sa declanseze acum schimbarea lui Geoana de la conducerea Senatului. Ca atare, nu aveam cum sa-l las, a doua zi, in off-side, exprimand un alt punct de vedere. Am spus marti ceea ce a spus permanent si Ponta - insistam pentru SCHIMBAREA lui Geoana cu Corlatean, nu vom cere REVOCAREA lui Geoana pentru a vacanta postul si a-l oferi PDL-ului (era asta o greseala de abordare?). Am mai spus ca sunt doua planuri diferite de abordare - schimbarea de la Senat si, separat, relatia lui Geoana cu partidul, aspect ce urma sa faca obiectul unei examinari la Comisia de integritate, fara sa ma pronunt asupra unei eventuale sanctiuni, care trebuia stabilita de Comisie. A fost incorecta aceasta abordare?
Daca Vasile Dancu propune PSD-ului ca model "daramarea idolilor" si smulgerea tablourilor de pe pereti de ce nu incepe cu un experiment pe care sa-l aplice organizatiei din Cluj?
Am inteles ca unii isi doresc un PSD mic si "reformat". "Small is beautiful". Doamna Pippidi ne spunea acelasi lucru. Mi se pare insa ciudat ca pentru unii - Vasile Dancu face parte dintre ei - obiectivul prioritar, de ani de zile, pare a fi sa fie dat jos de pe peretii PSD Ion Iliescu. In numele acestui obiectiv "reformator", Vasile Dancu l-a sustinut pe Geoana la presedintia partidului in 2005 si tot in numele acestui obictiv "nobil" vrea sa-l dea afara din partid pe acelasi. Viata isi are regulile ei. Si politica. Eu insa imi permit sa am si regulile mele. In 2004, la Congresul partidului, in vara, intr-o unanimitate care l-a cuprins si pe Dancu, am hotarat ca Iliescu va fi presedinte la partid dupa alegeri. Eu mi-am tinut cuvantul in 2005. Chiar daca stiam iar acum stiu si mai bine cum s-au desfasurat alegerile prezidentiale.
Spre deosebire de cei din tribuna, care pot sa mai mearga si la alte meciuri, eu ma consider un jucator in echipa PSD. Unii dintre colegi pot sa se accidenteze, altii pot sa-si iasa din forma. Ii accept ca atare. Singurii pe care nu-i pot accepta sunt tradatorii si mercenarii.
Nu cred ca ma poate banui cineva ca sunt fan-Geoana. Am incercat, inclusiv fata de el sa nu fiu subiectiv si sa nu judec prin prisma unor eventuale resentimente. Pe de alta parte, nu am nevoie sa-mi dea cineva lectii de loialitate (inclusiv de la liberali) in ceea ce-l priveste pe Victor Ponta. Mi-as dori insa ca autoritatea lui sa fie generata nu de voturi ci de capacitatea de a construi abordari consensuale. Recunosc insa ca, in lumea in care traim, acesta ar putea fi un obiectiv vetust.
Draga Vasile, Marsul cel Lung (conceput, la chinezi, ca o operatiune de retragere) ar trebui inteles, in opinia mea, ca o actiune indreptata nu impotriva colegilor de partid ci ca o actiune permanent ofensiva impotriva actualei puteri.
Dupa atata "reforma" si "modernizare", facuta de Mircea Geoana conform retetelor miraculoase prescrise de diversi brokeri, PSD abia daca incepuse sa-si revina. Acum, din pacate, invatatorii stangii incearca sa ne convinga sa repetam erorile trecutului recent. Eu sper sa avem intelepciunea de a nu ne afunda in mocirla luptelor de palat, ci sa fim constienti ca romanii isi pun mari sperante in noi, iar daca ii dezamagim, PSD o sa fie crunt pedepsit. Democratic, prin vot. Nu acum, ci la anul.
Sa ne intelegem : Geoana a gresit in multe randuri si merita o sanctiune exemplara. Dar nu ca o forma de vendeta generata de obsesiile si fantomele care-i bantuie pe unii dintre spectatori.