In Cotidianul.ro poate fi citit articolul ' Nu suntem marinari si nici tara, vas petrolier! ' (Autor : Cornel Nistorescu)
Ultimele confesiuni prezidentiale (din ce in ce mai frecvente, aproape cu caracter de rubrica tv) au provocat acelasi balci ca si celelalte. Traian Basescu a mai dialogat o data cu sine insusi si ne-a cadorisit cu panseuri inegalabile. S-a explicat in ce priveste situatia economica a tarii, Opozitia, PDL-ul, Regele Mihai. Cam tot ce se invarte prin emisiunile de televiziune a fost luat la rand si clarificat in acceptiunea presedintelui. Adica recitit si repovestit. Toate interpretarile ii poarta marca. Nici nu mai are rost sa discutam despre ea.
Un singur lucru merita privit cu mai multa atentie, in ciuda faptului ca este pentru a nu stiu cata oara cand Traian Basescu foloseste aceeasi referinta - comandantul de nava. De data aceasta, Traian Basescu a utilizat comparatia intre obligatiile sefului de stat si cele ale comandantului de nava cu o insistenta si cu o referinta demna de o interpretare medicala. Iata ce spunea presedintele in emisiunea tele-servantului sau: "In meseria mea un comandant de nava care sare primul in barca de salvare puneti dvs. eticheta. Un comandant de nava care pune nava pe uscat dintr-o eroare de navigatie niciodata nu va fi judecat. Comandantii nu se judeca pentru accidente pe mare decat daca sunt bauti sau actele nu sunt in regula. In meseria asta intr-o singura situatie iti pierzi brevetul: cand iti abandonezi echipajul. Pentru mine sunt la fel meseriile astea, sefi de stat, comandant de nava".
Cu alte cuvinte, Basescu socoate ca el este comandant, si poporul roman, doar echipajul de pe punte. El are responsabilitatea aproape divina de a naviga. In cazul esecului si al deciziilor gresite nu da socoteala. De vina este numai destinul. Numai Dumnezeu pedepseste! Ca atare, cursa fiind una dificila, pe mare agitata, presedintele considera ca el trebuie sa-si asume raspunderea si sa dea ordine. Iar noi sa executam!
Viziunea marinareasca a presedintelui Romaniei este una nedemocratica, personala, rudimentara, patologica, chiar si demna de cercetat si de tratat. Traian Basescu reduce Romania la un transport pe ape. Or, tara nu-i un vas petrolier si nici poporul nu este echipajul. Nici Dumnezeu, nici armatorul si nici securitatea nu i-au acordat raspunderea asupra comenzii. Nici votul popular nu i-a acordat o asemenea raspundere si nu are valoarea unei incredintari de comanda in stil marinaresc. Comanda de pe punte este una pe baza de ordine. Comanda in societate (in care presedintele nu este in nici un caz omul tuturor deciziilor) se face prin mult mai multe parghii si responsabilitati. Fiecare institutie a statului are responsabilitati distincte de ale presedintelui. Iar presedintele e obligat sa tina cont de acestea. In interiorul acestora. Traian Basescu ar trebui sa nu poata decide nimic. Nici in Parchet, nici in ministere, nici in Parlament. Numai pe punte hotaraste singur. Din fotoliul prezidential, el nu raspunde de mare lucru. Iar regulile sunt stabilite de Parlament, si modul de aplicare al acestora, cantarit de justitie.
Traian Basescu, marcat de biografia sa, simplifica biata democratie din Romania la meseria pe care a practicat-o. Nu poate depasi limitele si regulile acesteia, transformand functionarea vietii publice intr-o viata de punte, controlata de comandant.
Caracterul obsesiv al aplicarii modelului marinaresc face din presedinte un om cu un alarmant autism democratic. Si cu vizibile inclinatii de autoritarism paranoic.