Romania Libera informeaza: Sanse bune pentru stanga Stangii. (Autor: TOM GALLAGHER).
Cine poate sti care va fi soarta preconizatului Partid al Dreptatii Sociale? Nicicand in ultimii 21 de ani Romania nu a parut mai pregatita pentru o formatiune politica fatis de stanga - mai radicala decat actualii reprezentanti ai Stangii, printre care putem include si pseudoliberalii lui Antonescu. Capitalismul si-a pierdut aura progresista, pe cand aspectele sale negative, care in trecut au dat nastere destulor miscari marxiste, devin imposibil de ignorat de-a lungul si de-a latul Europei, unde cupiditatea si incompetenta unei mari parti a sectorului financiar au dus la decimarea economiilor Irlandei, Greciei, Portugaliei si, poate, in curand si a Spaniei.
Europenizarea este, de-acum, un proiect maret ale carui virtuti au ajuns inecate in vicii. In baza ei, Romania urma sa isi depaseasca izolarea si statutul de cea mai inapoiata tara a UE. Dar sondajele de data recenta arata ca numarul romanilor care mai percep europenizarea drept fenomen progresist se afla in constanta scadere. UE a decis sa recurga la banii contribuabililor europeni pentru a salva o serie de speculanti bancari si investitori - ignorand prin urmare regula de aur a capitalismului, potrivit careia cel care face investitii si plasamente nechibzuite isi merita soarta si falimentul. Reprezentantii Bancii Centrale Europene si birocratii Comisiei Europene justifica masivele transferuri de bani proveniti din buzunarele cetatenilor cu teama de contagiune, sustinand ca o prabusire a institutiilor financiare irlandeze sau spaniole ar putea afecta sistemul bancar german - unul dintre campionii investitiilor cu risc ridicat. Noul tip de capitalism european sponsorizat de Germania si Franta se bazeaza cu alte cuvinte pe socializarea pierderilor, pe cand castigurile vor continua sa fie privatizate. Solidaritatea si parteneriatul au devenit cuvinte desuete, iar contribuabilii de la periferia zonei euro se pot pregati sufleteste sa roboteasca decenii bune pentru a plati datoriile facute de functionari bancari si finantisti. In atare conditii, lui Octav Cozmanca, Tudor Mohora si Ion Toma le pare predestinat un succes neasteptat daca vor decide vreodata sa porneasca intr-un tur al Europei pentru a le explica europenilor unde a ajuns Romania dupa ani buni de terapie soc a UE.
Desi Cozmanca a parasit PSD cu doar doi ani in urma, devierea sa ideologica are radacini mult mai vechi, originand inca din vremurile de glorie ale lui Iliescu - cand romanii au fost buni de plata pentru devalizarea Bancorex. Si sub guvernarea Nastase PSD mai ramasese cat de cat atractiv: macar se privatizau niscaiva companii de stat din sectoare economice-cheie pentru sume ce reprezentau o fractiune a valorii lor reale. Dar in 2008 Cozmanca s-a lamurit ca nu are viitor intr-un asa-zis partid de stanga, incaput intre timp pe mainile unui jurist cu o manie pentru tablouri si antichitati de un gust indoielnic si ale unui fost diplomat cam la fel de familiarizat cu muncitorimea si taranii precum cu extraterestrii.
Cam tot de atunci cresc si indiciile despre o Romanie postdecembrista in care transformarea arhicitatei constiinte de clasa intr-o formatiune politica nu este totusi de domeniul imposibilului. Un sondaj din toamna anului trecut releva ca aproape jumatate din romani considera astazi ca ar fi dus-o mai bine pe vremea lui Ceausescu, in pofida dureroaselor rationalizari particulare acelei epoci. In plus, alianta incheiata cu un partid care se autodeclara singurul reprezentant autentic al dreptei nu poate decat sa agraveze deja serioasa problema de imagine a actualei stangi. Dar cum Ponta pare doar o versiune mai puerila a lui Antonescu, criza de imagine a partidului sau nu-l va afecta cine stie ce, atat timp cat are sanse la o cariera in acelasi stil politicianist - recte fara nici un habar despre viata reala a cetatenilor si a imprejurarilor in care acestia continua totusi sa isi cladeasca o existenta.
Daca noul partid de stanga preconizat de Cozmanca si Toma nu va calca in strachini din start sau se trezeste sabotat serios de catre rivali, are toate sansele sa ajunga departe. Pentru veteranii peceristi, cea mai mare provocare va consta, indubitabil, din cooptarea tinerilor cu viziuni mai radicale de stanga, fara a permite insa ideilor multiculturaliste o pondere prea mare in cadrul ideologiei de partid. Daca in cursul urmatorilor ani 10-15% din romani ajung sa opteze pentru Partidul Dreptatii Sociale, electoratul roman se va situa, de fapt, in mainstream-ul european. A fost in schimb complet in afara acestuia in anul 2000, cand l-a votat pe Vadim Tudor in proportie de 20%.
Exista destule semnale nelinistitoare cu privire la mai-marii Europei, care par sa nu mai aiba retineri in a trata cetatenii Uniunii cam in acelasi mod rapace particular, odinioara, domnitorilor fanarioti din Romania. Daca UE ajunge perceputa drept entitate caracterizata mai degraba prin exploatarea cetatenilor ei mai saraci decat prin solidaritate, umanism si intrajutorare, atunci ma tem ca aparitia unui partid precum cel al lui Cozmanca & Co. se inscrie in seria reactiilor inca blande in fata catastrofei ce se contureaza la orizont.
Tom Gallagher este politolog britanic. Volumul sau cel mai recent despre Romania este "Deceniul pierdut al Romaniei: Mirajul integrarii europene dupa anul 2000".