Lucian Avramescu publica in Jurnalul National articolul "Pas, pas, afara din Europa ", pe care il puteti citi in continuare.
Cand ti se face favorul de a fi invitat la o receptie, in lumea buna, iti pui o camasa curata si te speli la subrat.
"In doi ani, Uniunea Europeana exclude Romania din Clubul celor 27" este afirmatia seaca, dura ca un pietroi care-ti cade in cap a unui distins profesor aproape octogenar, autor de carti si candva director de liceu. Pe ce va bazati? - baigui neincrezator. Pe destule. Si ascult, inmarmurit, expozeul de elocinte nealterate al dascalului. Violarea derbedeiasca a principiilor sacre ale democratiei, terfelirea legii lasate in voia unor suti de cartier ajunsi la carma Romaniei, nesocotirea, pe bucatele si in integralitatea lor, a regulilor de buna crestere ale organismului la care am aderat si pe care am jurat sa le respectam. Stii ce? - ofteaza dascalul, aplecandu-se spre mine din scaunul strivit intre trei pereti de carti inghesuite pana in tavan. Cand ti se face favorul de a fi invitat la o receptie, in lumea buna, faci efortul minim de a-ti pune o camasa curata si de a te spala la subrat. Noi nu numai ca am intrat in cizme cu balega pe ele, ma refer la cizmele morale, dar am si tras ghiolbaneste un part in saloanele cu statui si tablouri infatisand printi. Am stricat aerul. Basescu s-a nimerit, printr-o nenorocita coincidenta onomastica, purtatorul romanesc de simbol pentru aceasta alterare a aerului batranei si respectatei Europe. In drum spre casa ma gandesc daca nu cumva, sub aparenta logicii asezate, batranul in fapt s-a stricat. Vin blazari. Trecut prin multe, pacalit de atatea ori de viata, optimismul te lasa ca si increderea in binele zilei de maine. Dar tinerii care se sinucid? Cine le-a extirpat lor increderea in viitor? Dar oamenii pe care-i intalnesc pe strada, fara varsta, care merg, din ce in ce mai multi, de parca ar avea un cutit infipt in spate? Am auzit zilele acestea declaratii oficiale ale unor inalti oficiali de la Bruxelles care spun explicit ca "nici o tara din fostul Est comunist nu va mai fi primita in UE cel putin zece ani de aici inainte". Se fac si referiri fara echivoc la Moldova, parte a Romaniei noastre. Cu ce am reusit sa-i suparam atat de tare pe europeni?
Privesc seara de seara la televizor chipul invatatoarei din Caracal, aflata de peste doua luni in greva foamei. Un prozator descria inspirat o femeie, personaj al unei carti: "este frumoasa ca o tara". Cu ochii ei din ce in ce mai incercanati, cearcane care devin de la o zi la alta de culoarea prunelor vinete, adanciti in orbite, dar stralucind de lumina increderii in Dumnezeu, femeia asta eroica si cu vocatia neindoielnica a martiriului si jertfei de sine este frumoasa ca o tara. Ca indurerata ei tara. N-o meritam, cred, pe Cristiana Anghel. Nu e de la noi, dovada ca - ce blasfemie comit alaturandu-i numele - presedintele Basescu n-a auzit de ea. Dar de Romania toata care se gateste ca de inmormantare in pragul acestei ierni ai auzit? De zecile de mii de romani imbranciti intr-o nedeclarata greva a foamei si a neacceptarii medicamentelor fiindca nu au cu ce le cumpara si a sperantei minime in viitor ai auzit, Basescule? De copilul, nu cel batut de tine, ci de cel uitat fara incalzire intr-o casa de ocrotire a minorilor, care, amaratul, a murit de frig ai auzit? Regimul tau e definit de fostul presedinte Emil Constantinescu drept unul de sorginte mafiota, calificat sa suga pana la secatuire tara de orice ban, de orice resursa. Poate te dusmaneste si, nevrednic de baile tale de multime, spune cu acreala si subiectivism ce spune. Dar cati, te-ai intrebat vreodata, gandesc astfel? Multi, alesule prin minciuna, prostire a prostimii si masluire. Multi, din ce in ce mai multi. Vor iesi ei in strada? Habar n-am si aproape ca nu ma intereseaza. Cristiana Anghel, predestinata la un nume de Crist, demonstreaza, pe patul ei de spital, cu furtune in vene care o alimenteaza artificial, nu pentru 80.000 de oameni, cati aduna sindicatele, ci in numele a opt milioane sau poate mai multi. Autodafeul ei de Joanna d‘Arc face cat o Romanie iesita toata in strada.
Parlamentarii opozitiei vor sa dea jos, prin motiune, guvernul Boc. Nu inteleg de ce atata stradanie inutila. Guvernul Boc, singurul guvern din lume cred de esenta manufacturiera, de fapt de serie, a mai picat. Tot prin demers democratic parlamentar. Ei si? Un individ, unul singur, pe numele lui Traian Basescu n-a vrut. Democratie? Ce e aia? Democratia sunt eu! Vrea cineva caderea guvernului? Atunci sa darame guvernul cel adevarat, cu premierul Basescu si clica lui cu tot. Altfel, ca intr-o parabola latina cu Cezar si corbul, "munca si cheltuiala zadarnica".

P.S. Vom ramane totusi, ma corecteaza cineva, chiar daca ne exclud europenii, o colonie americana. Nu-i rau. In fond, de ce nu ne-ar iubi americanii? Presedintele nostru s-a angajat sa presteze gratis Licuriciului cel Mare o activitate de rasfaturi erotice care, pe centura, se plateste. De ce n-ar fi satisfacut Licuriciul?