Adrian Nastase publica pe blog articolul "Impasul", pe care il puteti citi in continuare.
'Romania se trezeste in fiecare dimineata a ultimelor luni, intr-un mare impas. Nimeni nu stie in ce directie vom merge, nimeni nu vede o strategie in ceea ce fac conducatorii, nimeni nu sesizeaza un plan, o proiectie, un curs predictibil al lucrurilor. Singurele lucruri pe care le vedem sunt improvizatiile nesfarsite ale unui presedinte care a politizat si personalizat totul, astfel incat nimic sa nu miste fara vointa sa. Iar atunci cand ceva misca fara vointa sa (vezi voturile Curtii Constitutionale, deciziile BNR sau incercarile de pastrare a legalitatii din Parlament), face orice pentru ca vointa sa sa se impuna, in final, indiferent de costuri.
Deciziile se iau confuz, in functie de directia din care vin apele si in functie de instincte dubioase. Avem tot felul de accidente care ne arata ca Romania nu mai are proceduri, nu mai are strategii, nu mai are solutii coerente. Lipsesc planurile, lipsesc constructiile, lipsesc abordarile sistemice care nu ar trebui sa aiba nici o legatura cu imaginea sau cu pozitionarea politica. O tara are legi, are proiecte si strategii menite sa o faca sa functioneze si in perioade de avarie, precum cea din prezent. Acum vedem ca Basescu a parjolit totul in jur in ultimii 5-6 ani si ca nu a creat nimic in loc. Ani de zile am atras atentia ca distrugand sistematic tot ce functioneaza institutional in aceasta tara vom ajunge intr-un moment de colaps. Acest moment a venit. Fiindca, politizand total fiecare institutie din Romania, am ajuns sa avem in fruntea multor structuri grele doar prieteni, rude sau "obligatii" politice ale lui basescu sau ale celor din clientela PDL care nu doar ca nu pot sa rezolve nimic, dar nici nu par preocupati de asa ceva.
Acum, Traian Basescu fuge de responsabilitate si incearca sa isi creeze o noua platforma, de opozitie, fata de propriul partid. Ani de zile insa el a tras dupa el PDL in toate structurile posibile si a dat la o parte, de fiecare data, proceduri si legi. Nu stiu cati isi mai aduc aminte ca, in campania din 2004, cand el imi spunea povestea absurda cu uitatul in oglinda, eu ii reprosam ca problema lui este ca nu respecta niciodata nimic. Am ajuns aici pentru ca, de la varful statului in jos, astazi nu se mai respecta nimic. Nu se respecta majoritati parlamentare, nu se respecta votul oamenilor, nu se respecta cerintele sindicatelor, nu se respecta parerea specialistilor, nu se respecta independenta si separatia puterilor in stat... Nu e respectata presa, nu sunt respectati cei din societatea civila (cei care nu vor neaparat functii la Cotroceni), nu e respectat dreptul la proprietate (al pensionarilor, de exemplu). Stiu, talibanii lui Basescu sar deja in sus de mirare ca PSD - partidul pe care ei il acuzau acum 5 ani, reclama in Europa atacurile la adresa presei si incalcarile drepturilor omului in Romania. Acesti talibani ar fi trebuit sa fie primii care sa se dea la o parte de langa Basescu si de langa PDL cand au inceput sa vada abuzurile, principiile incalcate si strategiile adoptate doar pentru marirea controlului politic si al spolierii bugetului public. Doar ca acesti oameni nu numai ca nu s-au dat la o parte. Dar au sarit sa si ajute, fie cautand sa puna mana pe o functie banoasa, fie sa se razbune pe altii, fie sa devina si ei mai puternici.
Romania este in impas, iar singura strategie a puterii este aceea de a mari confuzia pentru a nu mai fi ei consideratiei - cei de la putere - vinovati. E acel comportament al unui disperat care ar vrea sa ii traga pe toti in jos cu el, doar sa nu moara singur. Statul roman - marea victima a lui Traian Basescu si a guvernarii PDL, a devenit o masa amorfa de politruci, de consultanti si de imbogatiti dubios care nu se pricep decat la un singur lucru: la deturnarea a cat mai multe fonduri publice spre buzunarele proprii. Acesta este motivul accederii intr-o functie. Iar cei care se opun acestei strategii (de pilda, functionarii cinstiti si care au muncit o viata intreaga pentru a fi respectati pentru ceea ce stiu si pentru ceea ce pot), sunt dati la o parte si prezentati Romaniei ca fiind adevaratii vinovati. Pensionarii care isi cer drepturile legale sunt prezentati ca asistati sociali, desi ei cer drepturi pe baza unei asigurari de stat, si nu a unei forme de asistenta. Sinistratii sunt certati si prezentati ca adevaratii vinovati ai dezastrelor naturale, ca si cum n-ar exista si multe alte cauze, institutionale, in principal neluarea de catre autoritati a unor masuri de prevedere sau de protectie impotriva inundatiilor.
Statul roman este adus intr-o stare similara cu cea a unui mahmur care se trezeste in fiecare dimineata lovit de cate o catastrofa si reactioneaza isteric. Avem de ales doar intre solutii pe termen scurt. Am ajuns sa alegem intre a distruge un dig, a inunda un oras sau a inunda o zona agricola. Am ajuns sa batem campii cu totii, pe la televiziuni, despre poldere si diguri, ca si cand rolul presei si al decidentilor politici ar fi sa isi dea cu parerea despre subiecte de specialitate, fara sa se incerce punerea la aceeasi masa a unor profesionisti (ingineri, hidrologi, meteorologi, specialisti ai administratiei locale, constructori etc) pentru a crea planuri de dezvoltare durabila. Consultantii sau analistii politici au luat, din pacate, locul specialistilor in Romania de azi, iar acest lucru se vede in calitatea actului de guvernare. Lipsa de competenta este emblema cea mai trista a Romaniei portocalii, in regimul Basescu.
Criza Romaniei este deci una de guvernare, este o criza a competentei actului executiv, dar si a disponibilitatii politice de a realiza un act executiv constructiv.
Vreau sa ofer o tema de reflectie celor care se reped neatenti sa spuna ca de vina pentru actuala situatie este intreaga clasa politica, precum si toate institutiile politice actuale. In Romania, nici o coalitie GUVERNAMENTALA nu a reusit sa functioneze. Toate combinatiile de guvernare au fost, pana in final, subminate. Ce au avut in comun toate coalitiile de guvernare? Partidul (partidele) lui Basescu. In acelasi timp insa, au existat multe coalitii care au functionat in Romania. Este vorba de coalitiile PARLAMENTARE. In Parlament, coalitiile au fost mult mai solide si mult mai de incredere decat in Guvern. Ce au avut in comun toate coalitiile parlamentare? Partidul Social Democrat. Concluziile le trageti singuri.
Lipsa de competenta si incapacitatea de a dialoga, caracteristici ale reprezentantilor puterii actuale, reprezinta cauzele esentiale ale impasului in care se afla Romania astazi.
Cum putem iesi din aceasta situatie? Solutiile exista, iar ele nu sunt in nici un caz la Traian Basescu (de fapt, mai mult ca oricand, Basescu nu mai are nici o solutie si de aici intelegem mai bine si furia lui manifestata si fata de oameni, si fata de guvern, si fata de presa).
Mergand nervos la inundatii, mai lipsea doar dosul de palma adresat celor nemultumiti. Apropo - nimeni nu a discutat despre absurdul replicii date de Basescu acelei profesoare disperate de la tara, care ii reprosa ca i s-a taiat salariul cu 25%. Presedintele i-a spus ca "daca asta e calitatea invatamantului romanesc..." Deci, Basescu ne spune ca salariile s-au taiat la profesori nu pentru ca e nevoie de solidaritate, ci pentru ca profesorii sunt slab pregatiti. In orice tara civilizata, societatea civila l-ar fi fortat pe Basescu sa isi ceara scuze.
Daca suntem corecti, solutia rapida sta in schimbarea guvernului. Cu alti oameni - mai competenti pe domeniile lor de activitate, cu alta majoritate, cu alta abordare. Pe baza vointei populare, care spune deja cvasi-unanim ca directia e proasta. Exista acum o alta majoritate in parlament? Nu. Exista sansa ca, daca convingem suficienti parlamentari ai puterii sa ni se alature, in sesiunea urmatoare sa initiem o motiune de cenzura de succes. Iar apoi sa fortam alegeri parlamentare anticipate, care ar rezolva rapid problemele actuale. Cum? O noua majoritate impune obligatoriu un nou guvern. Solutii exista (si doar rauvoitorii pot spune ca PSD nu are solutii). Iar daca Basescu nu ar fi de acord sa nominalizeze un premier din partea noii majoritati, atunci el s-ar situa in afara Constitutiei. Solutia este sa ne concentram pe un traseu care sa schimbe rapid si dramatic directia acestei tari. Iar apoi sa incepem un proces de durata, de a "repara" ce s-a facut rau in acesti ani. Doar astfel putem avea sansa unui nou inceput. Si doar astfel putem sa oprim declinul actual, care face ca tinerii sa continue sa plece din tara si ca cei in varsta sa se retraga intr-o pasivitate fara iesire.'