Adrian Severin publica in "Jurnalul national" un articol intitulat "Basescu, Partidul, Guvernarea - ipoteze", pe care il puteti citi in continuare.
'Lumea se intreaba ce va face Traian Basescu in al doilea mandat. O intrebare legitima, pe care si-o pun atat romanii, cat si partenerii lor externi.
O ipoteza sustine ca Basescu 2 va fi la fel ca Basescu 1. Argumente: Presedintele-jucator nu poate deveni Presedinte-spectator, tot asa cum tigrul nu se poate transforma in pisoi; betia succesului obtinut impotriva tuturor i-a creat sentimentul ca totul ii este permis si totul ii este in putere; intrucat exercita ultimul mandat prezidential, nu mai are de ce sa se teama; a reusit sa transforme un mandat de infrangeri tactice in avantaj strategic, constand in controlul total asupra Guvernului, majoritatii parlamentare, Parchetului, serviciilor secrete. Semne: constituirea noului Guvern Boc ca guvern de camarila; reluarea hartuirii adversarilor.
O alta ipoteza afirma ca Basescu 2 va fi altul. Argumente: dupa ce glontul infrangerii i-a trecut pe la ureche si dupa un succes fara glorie obtinut la limita, in ultimul minut, impotriva curentului si prin accidentarea adversarului, a inteles ca multimea inamicilor este mare si norocul nu trebuie fortat; fiind in exercitiul ultimului mandat (intrucat este improbabil ca Traian Basescu sa determine modificarea Constitutiei spre a mai candida o data, indraznind ceea ce Putin nu a indraznit si facand ceea ce doar Lukasenko a facut), va dori atat sa lase o urma pozitiva in istorie, cat si sa se protejeze impotriva revanselor pregatite de multi pentru atunci cand va fi devenit doar un fost presedinte; schimbarea de paradigma in relatiile euroatlantice si ramanerea fara sustinere externa il vor determina atat la mai mare prudenta in tara, cat si la a fi mai rezonabil in lume.
Semne: apelul la reconciliere care, chiar daca ramane inca un simplu exercitiu retoric, arata cel putin dorinta de a-si calma oponentii; renuntarea la belicism si trecerea la formule mai realiste in politica externa (inclusiv intoarcerea spre UE).
Ce se va intampla cu partidele? Lasat sa guverneze singur in timp de criza, observand atat din scorul prezidentialelor, cat si din imprejurarea ca Traian Basescu se afla la ultimul mandat, ca acesta nu mai este si nu va mai fi locomotiva sa electorala, precum si temandu-se ca Basescu 2 va incerca sa isi salveze viitorul delimitandu-se de Boc 4, PD-L va avea de optat intre a-si lega definitiv soarta de seful statului, urmand a-si pregati, in consecinta, o strategie de prada asociata cu una de fuga, pe de o parte, si a se emancipa de sub tutela prezidentiala, pe de alta parte.
La randul sau, intelegand ca pastrarea sau schimbarea conducerii nu este o chestiune de dreptate, ci de oportunitate, intrucat alegerea liderilor nu este recompensa sau sanctiune pentru ceea ce au facut in trecut, ci expresia evaluarii lucide a capacitatii lor de a fi in viitor candidati de succes in numele partidului, negociatori eficienti pentru acesta si factori de coeziune in partid, PSD va trebui sa opteze intre status-quo (ceea ce inseamna pastrarea noului sau statut de partid de mana a doua) si desemnarea unor noi conducatori ca premisa a recastigarii dinamismului in interior si initiativei strategice in afara, precum si a reformarii sale structurale.
In fine, PNL, constatand ca si-a gasit in Crin Antonescu locomotiva electorala pe care nici un alt partid concurent nu o are, va trebui sa decida daca vrea sa construiasca pe temelia succesului sau strategic in confruntarea prezidentiala sau pornind de la infrangerea sa tactica.
Care va fi relatia cu guvernarea? Doua ipoteze: opozitie sau asociere. Cu doua subipoteze fiecare: razboi total (greu de practicat in conditiile actualului raport de forte politice) sau rezistenta pasiva (permitand Guvernului sa faca ce vrea si lasandu-i pe romani sa bea pana la fund cupa guvernarii pedeliste, cu riscul de a mosteni apoi cetateni edificati pe o ruina nationala).
Respectiv: sprijin limitat (in timp si forma), critic, pe caz si pe teme esentiale (gestiunea crizei, integrarea europeana si politica externa) sau guvern de uniune (cu riscul distrugerii echilibrului democratic autoreglator, perpetuarii confuziei politice si continuarii derapajului spre autoritar-populism).
Ce drum se va urma? Iata testul istoric la care sunt supuse elitele tarii intr-un moment greu pentru Romania!'