Interviul a aparut in ziarul National, in anul 2002, cand maestrul Tudor Gheorghe implinise 57 de ani. Cei care conduceau ziarul National de atunci au zis ca este cel mai bun interviu aparut vreodata cu Tudor Gheorghe.

Tudor Gheorghe:
Marile iubiri nu au nimic comun cu masinile de sex de astazi, care spun: Hai sa ne-o punem!

La 1 august Tudor Gheorghe a implinit 57 de ani

Mi-e dor sa vad oameni care rad fericiti

- Ce v-au adus cei 12 ani de libertate?
- Nu mi-au adus nimic cei 12 ani de libertate, pentru ca eu am fost intotdeauna liber. O mica perioada din viata mea, din 1987 pana in 1989, am fost interzis. In rest, eu n-am simtit cenzura. Am avut libertatea deplina de a spune si a canta. In anii de cenzura am cantat Ursul romanesc, cele mai cumplite poeme ale lui Paunescu, muzica bisericeasca, loan Alexandru, destept impletite cu Alecu Russo si cu clasicii poeziei romane. Poezia asta, inclusa intr-un anume spatiu, facea sa nu fie luata in seama.
- In perioada in care ati fost interzis, ati mai ctntat?
- Nu. Mai mult decat atat, n-am avut voie sa apar pe scena. Colegii mei au facut un gest absolut, de unitate de breasla, care nu se mai intampla acum, spunand ca in cazul in care pe mine nu ma mai lasa cei de la propaganda sa mai apar pe scena, nu vor mai aparea nici ei. Era un avertisment la greva.
- Credeti ca artistii nostri ar fi fost in stare sa faca gestul asta?
- Da, e vorba de artistii nostri de la Craiova. In perioada de autofinantare, de grea perioada de supravietuire a culturii, eu faceam turnee prin tara si pe litoral - primeam 20 de lei diurna, iar toate incasarile le lua Teatrul National.
- Cum a fost perioada in care n-ati mai cantat?
- Nu e deloc placut sa ti se ia acel har pentru care esti zamislit si facut. M-am implicat mult in acea perioada in spectacole de marca ale Teatrului National din Craiova si am facut atunci Unchiul Vanea cu Mircea Comisteanu, Piticul din gradina de vara cu Silviu Purcarete, Scrisoarea pierduta, Varul Shakespeare, de Marin Sorescu. Am jucat roluri importante care m-au facut sa uit necazurile.
- Realizarea dvs. ca artist o considerati completa?
- La 57 de ani, da. La 70 - daca apuc - cred ca nu.
- In ziua de astazi, artistul are atatia bani de cat are nevoie?
- Nu, nici un artist in Romania nu are banii de care ar avea nevoie, nu ca sa-i cheltuiasca ducandu-se pe croaziere celebre, ci ca sa supravietuiasca.
- Ati cantat vreodata intr-un club de noapte?
- Niciodata. De ce crezi ca s-au suparat pe mine cei de la
Conventia Democratica si au spus: A, Tudor Gheorghe e comunist, securist, e cu Iliescu? Pentru ca n-am vrut sa cant in balcon!.
- De ce n-ati facut-o?
- Pentru ca n-am stiut sa cant in aer liber, balconul nu e locul in care sa ma manifest si am adus pe scena, in sala si i-am blocat in 1991, cand am facut cantece cu gura inchisa, la Sala Palatului. Marian Munteanu era primul in sala.
- Deci balconul nu e un loc de desfasurare.
- Niciodata, pentru ca emotia se disipeaza. Am nevoie de spatii inchise, in care relatia dintre mine si spectator sa faca sa tremure aerul si peretii.
- Cel mai mult ce va bucura?
- Fiecare etapa de bunastare a omului, bucuria indivizilor. Mi-e dor sa vad oameni care rad fericiti, care nu sa aiba rasul contrafacut. Simt tot felul de buticari si de oameni care si-au castigat dreptul de a rade, dar cu spaima. Banii castigati en gros, intr-o scurta perioada de timp, se pot razbuna impotriva ta, ca orisice mare nedreptate. Este un sambure de adevar care te face sa nu dormi noaptea, dar eu dorm noaptea.
- Cum sunt umoristii de azi fata de cei de ieri ?
- Niciodata trei Vacante Mari plus Divertisul, la un loc, nu vor putea face un moment Dem Radulescu, Toma Caragiu, Amza Pellea.
- Ce fel de public ati avut de-a lungul timpului ?
- Am cantat in fata academicienilor romani, unde au fost si ambasadori straini invitati. M-a chemat Eugen Simion, cind a fost Ziua usilor deschise la Academie. Am cantat in scoli de corectie, taranilor, studentilor, minerilor, profesorilor universitari si puscariasilor.

N-am avut o copilarie fericita, dupa ce tata a intrat la inchisoare

- Care credeti ca sunt bucuriile si tristetile oamenilor in secolul XXI?
- Bucuriile oamenilor sunt atat de usor de realizat! Am avut o mare actrita profesoara, Eugenia Popovici, care mi-a dat prima lectie de viata fundamentala, care mi-a spus: Invata sa te bucuri de lucrurile mici! si am reusit aproape intotdeauna. Pentru romanul meu, ce poate fi mai usor decat sa-1 amagesti ca-i scazi intretinerea? Si chiar sa-i scazi intretinerea, telefonul. Dupa ce are aceste bucurii, poate sa rumege in sensul nobil si frumos si un gest cultural. Dar, cita vreme el tremura de grija zilei de miine. Am fost cutremurat cind am vazut Sala Palatului, la spectacolul meu, arhiplina.
- E un public pe care nu l-ati mintit niciodata.
- Da, ei stiu ca vin la mine, pentru ca nu i-am pacalit niciodata. Am zis: asta-seara ne distram si asa a fost. Iata ca la un om simplu, fara artificii, fara silicoane a fost o sala arhiplina.
- Ce parere aveti despre cei care spun ca dupa '89 romanii traiesc o perpetua vacanta sau, dimpotriva, ca sunt prea saraci si tristi?
- Saraci si tristi sunt, dar ca ei traiesc o perpetua vacanta este o prostie. La toate mitingurile, ei striga: Vrem sa muncim!. Nu e vina lor, ci a unui sistem in care am intrat. N-am nimic impotriva UE, NATO, dar conditiile care ni se impun sunt umilitoare.
- Mai sunteti fan Iliescu?
- N-am fost niciodata fan Iliescu. Il apreciez si il stimez, considerindu-1 cel mai bun politician pe care l-am cunoscut. Am fost aproape de el de cand era prim-secretar la Iasi. Cand faceam spectacole de teatru la Timisoara, venea de flecare data. Puteam sa fiu in sfera politicului.
- De ce n-ati intrat in politica?
- Pentru ca erau atatia indivizi care-si doreau si eu nu-mi doream deloc. Daca as fi intrat, cum ar fi fost sa cant la Sala Palatului cu bodyguarzi dupa mine? Atunci am crezut ca e mai bine sa aduc alinare oamenilor, prin ceea ce fac, decat sa fiu undeva si sa-i lipsesc de incredere. Oricand as putea sa intru in politica. E atata foame de personalitati in toate partidele, incat imediat as putea sa intru in orice partid. N-am fost nici membru in Partidul Comunist si nici in alt partid.
- Daca ar fi sa intrati in vreun partid, in care v-ati inscrie?
- In Partidul Conservator, daca s-ar infiinta, in care a fost si
Eminescu. Dar, cum nu se mai poate infiinta, ma inscriu in partidul marilor poeti romani.
- De ce a fost condamnat politic tatal dvs.?
- Tatal meu, Tudor Hie, a fost condamnat politic 22 de ani, dar a facut aproape sapte. Cand avea noua ani, popa din sat 1-a trimis sa spele vase intr-un restaurant legionar. Are doua volume de versuri publicate, este taran, autodidact, fara studii superioare. La 80 de ani, este un tip ager la minte.
- Cum a fost copilaria dvs.?
- N-am avut o copilarie fericita. Dupa ce tata a plecat in inchisoare, a trebuit sa-mi castig in altfel viata decat odraslele de bani gata. Am avut o copilarie fericita doar intre cinci si noua ani.
- Ce faceati pentru a va castiga existenta?
- Aveam in sat o orezarie si ca sa-mi cistig cartile si uniforma scolara intram dimineata in lanul de orez si ieseam seara, cu lipitorile curgand pe mine, in noroi si taiat de cioburi.
- Va mai vedeti cu cea care a fost prima fata de care v-ati indragostit, Mariana, din clasa a V-a ?
- Ne mai vedem din cand in cand la Buzau. Este o profesoara foarte desteapta.
Sunt alergat pe ultima suta de metri de marea poezie romana!
- Cum ar fi fost daca azi ar fi trait Marin Preda, Nichita Stanescu si Marin Sorescu?
- Nu stiu. Sunt inca nume ale culturii romane. Traiesc Fanus Neagu, Romulus Vulpescu, Mircea Micu, Mircea Cartarescu, Nicolae Manolescu. Sunt convins ca din generatia noastra va iesi o generatie interesanta de poeti.
- Ati putea sa faceti arta si politica, ambele in acelasi timp ?
- Nu se poate. intr-un stat ca al nostru, vorba lui Caragiale, nu se poate. Daca vrei sa faci un lucru stai de dimineata pana seara si-1 pui la punct. Trebuie sa stai si sa dai afara pana-ti gasesti oamenii care-ti trebuie, ori eu n-am sufletul sa dau afara si nici n-am timp. Sunt alergat pe ultima suta de metri de marea poezie romana!
- V-a tinut vreodata o femeie in sah?
- Nu. Fac parte din zodia asta, a leilor, si de obicei am fost cel dominator. Am avut de la scrisori de dragoste de o candoare extraordinara. Cred ca voi scoate o carte cu aceste scrisori.
- In perioada in care v-ati casatorit, mai primeati scrisori?
- Da. M-am casatorit la 21 de ani si primeam tot felul de scrisori. Nu puteam sa le raspund eu, ci nevasta-mea imi spunea: Vezi ca ti-a scris una de la Galati extrem de frumos si nu e bine sa nu-i raspunzi!.
- Cantati despre dragoste. Cum o definiti?
- Nu se poate face nimic fara iubire, fara dragoste. Una e sa pui mana pe o femeie si sa o manai brutal, alta e sa simti cind pui mana pe o femeie si sa simti ca pleaca un flux spre ea. E o diferenta enorma.
- I-ati cunoscut pe Stefan Augustin Doinas si pe sotia sa ?
- Da, am si recitat, am si cantat din Doinas. Gestul ei a fost fabulos, a inteles ca nu mai are nici un sens sa traiasca. Paunescu, intr-o carte de-a lui de interviuri, ii spune lui Doinas: N-aveti copii, domnule Doinas, ce poate inlocui asta?, iar el i-a raspuns: Silueta sotiei mele, Irinel. Astea sunt marile iubiri, nu masinile de sex de astazi, care spun: Hai sa ne-o punem!. Probabil ca sunt demodat, dar ma uit cu candoare si cu mila la ei.
- Puneti suflet in tot ceea ce faceti?
- Nu se poate altfel. Din tot ce am cantat intr-o cariera, in 30 de ani, in nici un restaurant din Romania nu auzi un cantec cantat din repertoriul meu. Este un respect inconstient sau poate constient ca de ce canta Tudor Gheorghe nu te poti atinge.
- Care dintre vedetele de la noi sunt autentice?
- Vedeta e individul care, in clipa in care iese pe strada, lumea il recunoaste si il saluta cu respect. E o mare bucurie sa mergi cu Jean Constantin, Dan Spataru, Angela Similea, Corina Chiriac, intr-o anume etapa, dar si aceeasi bucurie in care Andrelele astea, care se tot cearta, Bambi, Sexxy. Am ceva impotriva termenului de
vip, care este o creatie. Statutul de vedeta il castigi. Vedeta sunt, ca asta e destinul meu.
- Credeti ca la evenimente mondene sunt unii care vin special ?
- Absolut. Eu ma intalnesc cu prietenii mei si nu stie nimeni. Discret, petreceri, nebunie.
- Stiu ca va place sa gatiti.
- Da, cand intru in bucatarie nu ma mai gandesc la nimic. Ma detasez de tot ce se intampla. Gatesc de toate, dar nu sunt bucatar de cartofi prajiti si friptura. Gatesc de toate, incepand de la ciorbele de tot felul pina la complicatele sarmale, ardei umpluti. De la sotia mea, care e o gospodina extraordinara, am invatat sa gatesc. Acum a inceput o concurenta intre noi. Mai nou, de cand am inceput sa gatesc, ea nu se mai implica.
- Mai jucati?
- Nu, n-am mai avut timp, pentru ca am o multime de proiecte. in jur de 15 - 16 septembrie, la Teatrul National din Bucuresti, va fi petrecerea cu taraf - muzica populara a anilor 30 si poemele lui Marin Sorescu din La lilieci, in care voi incerca sa recreez un univers pierdut. Pe urma, voi veni cu spectacolul Toamna simfonic, pentru ca nu l-am facut Ia Bucuresti. Pana in 10 decembrie vreau sa scot cel de-al treilea album, Iarna simfonic. Iata ca se vor implini primavara, vara, toamna, iarna, iar oamenii vor spune: Acestea sunt anotimpurile poeziei romane. Vara viitoare va aparea albumul cu poeme despre vara, dar inca nu am gasit suficiente.

Mireille Astrid POPA