CRIZELE, CADOURI ASCUNSE

Am vazut oameni calatorind de la tristete la liniste, de la confuzie la claritate, de la revolta la pace, de la neputinta la auto-asumare. Si toate calatoriile astea au plecat de la o criza personala. Asa cum mi-a spus un client de-al meu, intr-un ecou al unui discurs fabulos al lui JK Rowling, exact pe tema crizelor care devin noi inceputuri: Am ajuns la fund. De aici chiar nu mai am unde sa ma duc, decat in sus. Middle age crisis nu e doar un mit. Si nu e doar la middle age.

35 SI UN STROP DE INTELEPCIUNE

Traim intr-o lume care deseori pare absurda, haotica, contradictorie. Ne revoltam de nedreptatile care par sa se intample dincolo de controlul nostru, judecam, ne polarizam in noi si ei. Convingerea mea este ca singura relatie pe care cu adevarat o putem transforma este cea cu noi insine si abia apoi putem face pasul spre a vindeca relatia cu altii. Ca totul, totul pleaca de aici. Cred din tot sufletul ca lumea asta nu mai poate continua daca fiecare dintre noi va continua sa ramana in propria lui bula, luptandu-se cu sine si urandu-i pe altii care nu sunt la fel.

DRAMA PREMIANTULUI

Suntem o generatie de premianti raniti care ne cautam pe noi insine in succesul nostru profesional sau social. Ne spunem ca viata e o lupta si vesnic suntem intr-o alergatura nebuna ca sa demonstram ceva cuiva. Nu ne dam seama ca de fapt, cei cu care ne luptam suntem chiar noi insine. Suntem o natie de copii mari care toata viata se straduiesc sa ia zece pe linie si, deseori, orbi la propria suferinta, dam mai departe trauma asta si copiilor nostri. Ii haituim, presam, criticam, comparam - toate cu intentia declarata de a-i face mai buni si a-i pregati pentru viata. In fiecare dintre noi exista un copil care asteapta sa auda si alta intrebare decat ce ai facut azi la scoala?. Un copil care vrea sa se joace, sa fie liber, sa nu mai faca ce trebuie. Un copil care e unic si nu are nevoie sa fie comparat cu altii, care si ei sunt unici. Un copil care are nevoie sa auda: Esti suficient. E suficient. Nu mai trebuie sa faci nimic, sa bifezi nimic, sa demonstrezi nimic. Un copil care tanjeste sa-l luam in brate si sa-i spunem:
- Te iubesc exact asa cum esti.

VIATA FARA ABIA ASTEPT!

Se poate trai si fara ABIA ASTEPT. Prezentul se transforma oricum inexorabil in trecut de la un moment la altul. Copiii sunt doar niste remindere extrem de puternice ale acestei treceri pentru ca ei se schimba atat de repede, nu ai cum sa ignori transformarea care iti spune ca timpul nu sta pe loc. La ce bun atunci sa-l mai grabim si noi cu nerabdarea noastra?

(Sursa: alisanagnostakis.com)