Nostalgia dupa Romania interbelica e un sentiment intalnit in randul multora, existand tendinta de a idealiza acea epoca, a Romaniei Mari, considerata adevarata Epoca de Aur din istoria nationala
Dintr-o anumita perspectiva, poate ca asa a fost: efervescenta culturala din acei ani, cu marii oameni de cultura care s-au afirmat in vremea aceea, e cu siguranta un element de luat in considerare. Din punct de vedere politic, Romania interbelica e idealizata deoarece e vazuta ca o epoca a democratiei. Insa trebuie sa recunoastem ca democratia interbelica a avut foarte multe lipsuri, si ea poate fi privita cu nostalgie doar in comparatie cu ceea ce a urmat dupa razboi. Din punct de vedere social, situatia era cu totul deplorabila, iar economia a cunoscut grave probleme. La momentul respectiv, criticile la adresa tarii in ansamblu, a guvernului, a oamenilor politici, a obiceiurilor romanilor in general sunt abundente. Chiar si acele personalitati care ne fac sa ne gandim ca, poate, ar fi fost mai bine sa traim pe vremea lor, aduc aspre critici societatii romanesti. Citindu-le, ajungem sa ne intrebam daca perioada interbelica a fost intr-adevar Epoca de Aur a Romaniei?

Mircea Eliade, in presa anului de varf 1938

- Nici un om politic de la 1918 incoace n-a stiut si nu stie ce inseamna un stat. Imoralitatea clasei conducatoare romanesti care detine puterea politica de la 1918 incoace nu este cea mai grava crima a ei. Ca s-a furat ca in codru, ca s-a distrus burghezia nationala in folosul elementelor alogene, ca s-a napastuit taranimea, ca s-a introdus politicianismul in administratie si invatamant, ca s-au deznationalizat profesiunile libere - toate aceste crime impotriva sigurantei statului si toate aceste atentate contra fiintei neamului nostru ar putea dupa marea victorie finala - sa fie iertate. Dar pilotii orbi stau surazatori la carma, ca si cand nimic nu s-ar intampla. Si acesti oameni, conducatori ai unui popor glorios, sunt uneori cumsecade, sunt uneori oameni de buna credinta si cu bunavointa; numai ca, asa orbi cum sunt, lipsiti de singurul instinct care conteaza in ceasul de fata, instinctul statal, nu vad suvoaiele slave scurgandu-se din sat in sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pamant romanesc; nu aud vaietul claselor care se sting, burghezia si meseriile care dispar, lasand locul altor neamuri.

- Democratia de la razboi incoace a izbutit sa zadarniceasca orice incercare de redesteptare nationala. Prin pilotii orbi de la carma tarii, democratia ne-a adus astazi acolo unde suntem. Democratia a zdrobit definitiv instinctul statal al carmuitorilor nostri. Ca s-au facut sau nu unelte in mana strainilor, putin intereseaza deocamdata. Singurul lucru care intereseaza este faptul ca nici un om politic de la 1918 incoace n-a stiut si nu stie ce inseamna un stat. Si asta e destul ca sa incepi sa plangi.

- Toamna trecuta, intr-un vagon in trecere prin Polonia, se vorbea despre Romania ca: Tara lui bacsis - bacsis. Expresia, cat ar fi fost ea de umilitoare, nu mi s-a parut prea aspra. Vazuta de departe, politica noastra culturala si propaganda noastra in strainatate se dovedeste o creatie de inconstienti sau de dementi. Nici nu vom sti pe cine sa tragem la raspundere. Se fac greseli atat de grave si intreaga noastra propaganda este atat de ridicola incat generatiile viitoare ne vor taxa, pe toti, drept inconstienti, talhari sau dementi. Incercati si va imaginati ce ar fi tara romaneasca dupa ce Liviu Rebreanu si Papadat-Bengescu ar fi tradusi si lansati in toata lumea; dupa ce universitatile noastre ar fi incapute in maini tinere; dupa ce atasatii de presa din strainatate ar fi inlocuiti cu oameni harnici si priceputi, imaginati-va toate acestea si veti intelege ce vor crede generatiile urmatoare despre noi. Ar fi atat de simplu ca roumain, rumenian, rumane si rumeno sa nu se mai lege in memoria europenilor numai de Skoda, de bacsis - bacsis, de incapacitate politica si de constiinta ieftin de cumparat, ci si de opera unui Rebreanu, Blaga, Brancusi sau Enescu. Ar fi atat de simplu. Un ministru inteligent ar intelege ca, in starea de lucruri de astazi, singura ofensiva ieftina si eficace impotriva insultelor legate automat de numele neamului nostru ar fi ofensiva valorilor maxime si specifice. Dar nimeni nu intelege. Si pe fiecare zi noroiul ne stropeste mai direct si numele de roman e mai compromis.