HISTORIA: Iubirea platonica, un mit? (Autoare: Irina-Maria Manea)
De la faimosul filosof Platon avem sintagma si conceptul de iubire platonica. Da, poate ca deriva de la el, dar semantica conceptului este departe de ceea ce intelegea el prin iubire. O noua lucrare subliniaza faptul ca ganditorul grec nu a sustinut niciodata sentimentul fara implinirea fizica. Istoricul Jay Kennedy de la Universitatea din Manchester, care a dat lovitura anul trecut dupa ce a dezvaluit ca ar fi spart codul din scrierile celebrului autor, a publicat recent un manual pentru a decodifica adevaratul inteles al vechilor scrieri platoniciene.
- Despre Platon - acel Einstein al secolului de aur grecesc - s-a spus vreme indelungata ca favoriza dragostea pura, impecabila, lipsita de contactul sexual, dar aceasta noua cercetare scoate la iveala ca autorul era departe de astfel de conceptii, sustine Dr. Kennedy, care lucreaza la Centrul pentru Istoria Stiintei, Tehnologiei si Medicinei de la Facultatea de Stiinte ale Naturii. Simbolurile decriptate arata de fapt ca Platon nu avea nicio legatura cu dragostea platonica asa cum o intelege omul modern, ci mai degraba punea accentul pe o cale de mijloc. Pentru el moralitatea era sinonima cu moderatia - dorea sa se evite atat promiscuitatea, cat si abstinenta.
- Inainte de Platon sexul insemna doar procreatie si asigurare permanenta de progenituri. In acest sens Platon marcheaza o noua directie in istoria sexualitatii in Occident, unii speculand chiar ca ar fi inventat iubirea romantica. Pentu el insa pasiunea erotica este un soi de forta spirituala care ne-ar putea ajuta sa ne descoperim propriul suflet, prin intermediul unei legaturi profunde cu o alta fiinta umana. Erosul, iubirea, este o energie creatoare care inspira artele, literatura, stiintele.
Dr. Kennedy a spart codul platonician cand i-a venit ideea ca muzica greceasca ar fi o cheie de interpretare a lucrarilor filosofului Athenian. Noua carte a cercetatorului, The Musical Structure of Plato's Dialogues, reveleaza doctrinele secrete din spatele operelor, inclusiv Symposion, un text filosofic cu tematica dragostei.
- Dascalul lui Platon, Socrate, isi petrecea noptile singur cu unele dintre figurile dominante ale Athenei in materie de sex-appeal, dar nu a cedat tentatiei, ne spune Dr. Kennedy. Platon nareaza povestea maestrului sau pentru a evidentia ca adevarata dragoste tinteste profunzimile sufletului, nu placerile trupesti, prin urmare multi au interpretat gresit crezand ca autorul milita impotriva sexului si mitul iubirii platonice s-a raspandit extrem de rapid. Dar s-a uitat ca acelasi Platon celebra fara retineri arta erotica si homosexualitatea, impartasind parerea comuna a grecitatii despre frumusetea corpului gol pe care simtul lor estetic ii indemna sa-i pretuiasca armonia. Drept urmare, multi istorici au contestat mitul iubirii platonice.
Socrate a fost in cele din urma executat, sub acuzatia de corupere a tineretului si de promovare a unor moravuri indoielnice. Dr. Kennedy sustine ca Platon, temandu-se de o soarta asemanatoare, si-a ocultat propria filosofie folosind un sistem de simboluri muzicale.
Platon si-a impartit fiecare opera in 12 parti, inserand un simbol muzical la fiecare al 12-a pasaj. Notele armonioase utilizate inseamna idealuri pozitive cum ar fi bunatatea si afectiunea, in vreme ce notele disonante sunt echivalente cu idei negative ca respingerea, cearta si reavointa. Aceste modele musicale ar fi capabile sa ne arate ce si pe cine sustinea de fapt filosoful, fiind un comentariu ingenios anexat operei, pe care noi trebuie sa-l descifram.
In Symposion, cunoscuta lucrare despre amor si erotism, incercarile ieftine de a vinde sexul se afla in concordanta cu notele disonante pe scara muzicala, aratand dezacordul autorului. Dar pasajele despre pasiunea erotica nascuta din afectiunea neconditionata a unui suflet pentru altul stau plasate deasupra unora dintre cele mai armonioase note, ceea ce ne duce cu gandul ca asa-zisul aparator al abstinentei era de fapt in favoarea consumarii fizice a iubirii.
Mai exista si un numar de simboluri care demonstreaza ca Platon respingea extremele, desfraul si puritatea. Calea pe care o promova era aceea a moderatiei, a echilibrului.
Termenul de iubire platonica dateaza de altfel cam de acum 500 de ani. In timpul Renasterii, amanarea actului sexual era un pas important in dobandirea egalitatii femeii cu barbatul. Elisabeta a Angliei chiar a comandat piese de teatru care sa promoveze aceasta idee. Intr-o epoca in care femeia era tratata ca o masina de facut copii, iubirea platonica insemna amanarea necazurilor derivate din nasterea sau cresterea copiilor, precum si incercarea de stabilire a unei relatii mai profunde cu cel care curta.
Kennedy adauga:
- La rasaritul erei modern, femeia a utilizat inteligent reputatia de geniu a lui Platon pentru a atrage atentia barbatului. Iubirea platonica era un argument in defavoarea intemeierii unui camin si permitea femeii sa se implice in activitatile artistice si literare. Cand sexul putea avea adesea consecinte fatale, apelul la Platon era un fel de permisiune pentru a avea o viata mai sanatoasa si bogata spiritual.
In fond, dincolo de mitul iubirii, datorita lui Platon in mare masura, societatea a capatat o dimensiune a intelepciunii nestiuta pana atunci, cu reflexe indelungate.

(Sursa: University of Manchester)