HYPERLITERATURA: POEMUL SAPTAMANII: ATAT DE DEPARTE, DE GABRIELA NEGREANU (Autor: CLAUDIU KOMARTIN)
Claudiu Komartin este unul dintre cei mai apreciati tineri poeti contemporani, initiatorul Clubului de Lectura Institutul Blecher, editor la Casa de Editura Max Blecher, traducator si coordonator a numeroase proiecte literare, autor de carti de poezie. El a scris un text despre poeta si eseista Gabriela Negreanu, pe care il puteti citi in continuare:
- Gabriela Negreanu (1947-1995) a fost poeta si eseista, unul dintre cei mai activi scriitori ai anilor '80, daca e sa privim retrospectiv bibliografia sa din acei ani. G.N. debuteaza relativ tarziu in comparatie cu colegii sai de promotie - Paul Valery si modelul Leonardo (1978) este un volum eseistic bine primit de critica, urmat de mai multe carti de poezie, publicate la distante relativ mici de timp: Decorul si prezenta (Capricii) (1979); Elegii pentru sufletul inflorit (1981); Jurnal. Eul peregrin (1984); Partea omului (1987); Incinte (1988); Viziune cu logofagi (1994); Memoria unui creier (1995). Desi debuteaza si isi publica volumele deodata cu 80-istii, Gabriela Negreanu nu face parte dintre ei, aratandu-se ca o poeta care isi invaluie un puternic fond traumatic in falduri livresti - si totusi, tumultul si continua sa oscilare intre extreme dezvaluie un destin tragic, pe deplin asumat si in viata, de vreme ce poeta avea sa se sinucida in 1995, la capatul unei chinuitoare derive psihice si sufletesti. Aproape de tot uitata, Gabriela Negreanu ne apare astazi ca o poeta inegala, dar cu momente de stralucire intensa, asa incat n-ar fi exclus ca bijuteriile presarate in cartile sale sa alcatuiasca, daca cineva se va ingriji de asta, o antologie comprimata care sa ne arate chipul unui poet autentic si suprinzator. Gabriela Negreanu ramane in poezia romaneasca un pilot de incercare, o autoare cu o constiinta abraziva si nedomolita, din familia Floricai Mitroi si a Marianei Marin.

Atat de departe, de Gabriela Negreanu

Ca si cum am uitat
de ce am fost trimisa aici.
Carne refacand in durere un drum
atat de departe de sine.
Si zadarnic chem moartea,
zadarnica-i stingerea.
Nu sunt stramosi, nu sunt prieteni
sa inteleaga
ce striga un om, care moare
aici,
pe pamant.

(din volumul Partea omului - 1987)

Rubrica Poemul saptamanii este sustinuta de Casa de Editura Max Blecher, coordonata de Claudiu Komartin.

(Sursa:hyperliteratura.ro)