DESCOPERA.RO: Marc Aureliu al Tarii Romanesti, unul dintre cei mai culti domni ai nostri
La 15 septembrie 1521, a incetat din viata Neagoe Basarab, domn al Tarii Romanesti (1512-1521), autor al cunoscutelor Invataturi ale bunului si credinciosului domn al Tarii Romanesti, Neagoe Basarab, catre fiul sau Theodosie voievod. A construit biserica manastirii Curtea de Arges.
Autodeclarat fiu natural al lui Basarab Tepelus si al Neagai din Hotarani, sotia marelui vornic Parvu Craiovescu, in a carui familie a crescut, a primit o educatie aleasa de la calugarul Macarie de la Bistrita, patriarhul Nifon, refugiat la curtea Craiovestilor, si Maxim Brancovic, reusind sa cunoasca bine mai multe limbi de circulatie europeana, dar si greaca, slavona sau latina. A participat, se pare, alaturi de Macarie, la tiparirea Liturghierului slavon (1508), a Octoihului (1510) si a Tetraevangheliarului (1512), primele de acest gen din Tara Romaneasca. Dupa o serie de calatorii in Ungaria, Austria sau Imperiul Otoman, a revenit in tara unde a primit mai multe dregatorii, ajungand pana la cele de mare postelnic (decembrie 1501 - 19 iunie 1509) si mare comis (24 aprilie 1510 - 28 noiembrie 1511). S-a casatorit cu fiica despotului sarb Iovan Brancovic, Elena [Despina Milita], in 1504, cu care a avut sase copii: Ion, Petre si Anghelina, morti inainte de vreme, Teodosie, Ruxandra si Stana. A obtinut tronul cu ajutorul bey-ului de Nicopole, dupa infrangerea si uciderea lui Vlad cel Tanar (23 ianuarie 1512). Pentru a capata legitimitate in fata supusilor si-a insusit supranumele de Basarab, intrand astfel, dupa opinia lui, in familia domnitoare cu drept de a pretinde tronul. Dupa incoronarea de la Bucuresti, din 8 februarie 1512, Neagoe Basarab luo coroana si scaunul a toata Tara Rumaneasca” (Gavril Protul), primul sau act oficial pastrat a fost emis la 20 februarie 1512, aici regasindu-se deja titulatura domneasca Io Basarab voievod si domn.
Domnia sa a fost una destul de fructuoasa, au domnit cu buna pace, pana au murit in domnie (Istoria Tarii Romanesti), preocuparile sale diverse au vizat, in special, dezvoltarea economica prin masuri luate in domeniul comertului, reorganizarea armatei si, mai ales, sprijinirea culturii. Acestea au dus la o substantiala crestere demografica, a veniturilor si la o sensibila ridicare a nivelului de trai.Neagoe Basarab a intretinut relatii bune cu vecinii si cu Papalitatea, a dus o politica filo-otomana, platind tributul regulat si avand grija sa nu deranjeze prin ceva, constient ca numai asa va evita mazilirea sau sfarsitul predecesorilor sai. Relatiile cu Moldova n-au fost, insa, dintre cele mai bune, el sprijinind mai multi pretendenti la tronului acestei tari. Sustine aparitia Evangheliarului conceput de Macarie si Viata patriarhului Nifon a lui Gavril Protul - care relateaza si despre activitatea a patru domni munteni: Radu cel Mare, Mihnea cel Rau, Vlad cel Tanar si Neagoe Basarab - si scrie sau dispune intocmirea operei Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie (1517 â€" 1521), monument de literatura, politica, filozofie si elocventa (B. P. Hasdeu). Ctitoreste biserica manastirii Curtea de Arges, biserica Sf. Gheorghe si cea a Mitropoliei din Targoviste. Cel care a fost supranumit Marc Aureliu al Tarii Romanesti, principe, artist si filosof (B. P. Hasdeu), domn cu apucaturi imparatesti (Nicolae Iorga) sau unul dintre cei mai culti domni ai nostri din vechime (Ioan Bogdan), s-a prapadit dupa o lunga si grea suferinta, fiind inmormantat la Arges.

(Sursa: descopera.ro)