Este posibil ca omul - fiecare om - sa traiasca vesnic? Confruntati, timp de milenii, cu realitatea unei vieti scurte, oamenii au visat mereu sa traiasca mai mult, uneori, ducand la extrem aceasta aspiratie, spre dorinta de a trai vesnic. Stau marturie multele legende si scrieri despre fiinte umane dornice sa afle viata fara de moarte, elixirul tineretii, secretul vietii vesnice. Acum 10.000 de ani, oamenii nu sperau sa traieasca mai mult de 30 de ani, iar in urma cu doar 100 de ani, speranta medie de viata a fost de doar 50 de ani. S-au facut progrese incredibile, mai ales in ultimul secol, iar datorita descoperirilor stiintifice cel mai probabil ca sirul modificarilor si inventiilor revolutionare despre modul in care traim si murim va continua. Astfel, nemurirea a fost, este si va fi un subiect de mare interes atat pentru clinicieni, teologi, filozofi, bioeticieni, cat si pentru oamenii de rand.

Nemurirea poate fi vazuta din trei unghiuri diferite:
Nemurirea - ca o mostenire, care ramane intregii lumi, ca urmare a faptelor si realizarilor pe care o persoana le lasa in urma sa. Acest concept este diferit de continuitatea unei persoane ca fizic sau spirit, si se apropie mai mult de modul in care, generatiile care vor veni, isi vor aminti sau vor fi influentate de faptele cuiva. Cu alte cuvinte, integrarea operei, creatiei in memoria colectiva.Mi-am zidit monument mai tare decat acel de fier / Mult mai trainic si nalt ca piramizi ceresti/ Poaia nu-l va manca, nici Aquilonul slab, / Nici al anilor sir, vremile care fug / Nu de tot voi muri, partea mai buna a mea / Va scapa de mormant- Quintus Horatius Flaccus, (n. 8 decembrie 65 i.Hr., Venosa; d. 27 noiembrie 8 i.Hr., Roma).
Nemurirea - in sens fizic. Imparatul, care a unificat China, Qin Shi Huang isi dorea sa obtina vesnicia. Textele vechi sugereaza ca imparatul le-a cerut membrilor curtii regale sa caute o potiune, care i-ar fi garantat viata eterna. Imparatul ar fi consumat un amestec din 85% mercur si 15% sulf. Desigur, rezultatul a fost opus, imparatul murind la 49 de ani. Printre cei care au crezut in acest concept s-au aflat majoritatea alchimistilor europeni si chinezi. In vremurile actuale, acest tip de nemurire este pus in practica de cei care decid sa isi inghete trupurile si apoi sa fie pastrate la temperaturi scazute. Odata cu evolutia stiintei medicale si a biotehnologiei, corpurile acestea vor putea fi dezghetate, vindecate si, apoi, repuse in functiune asemenea unor aparate. Tot in aceasta categorie intra si metodele de inginerie genetica, care pot realiza transformarea celulelor senescente in celule tinere prin telomerizarea lor ex vivo, adica, prin refacerea capetelor cromosomilor, care se scurteaza de fiecare data cand o celula se divide.

Nemurirea - ca o existenta spirituala continua, dupa moartea trupului. Invatatura despre nemurirea sufletului este prezenta in majoritatea religiilor, incluzand aici si majoritatea confesiunilor crestine. Teoria nemuririi sufletului are la baza o idee filozofica elaborata de Platon in lucrarea Phaidon- un dialog imaginar petrecut in ziua mortii lui Socrate. Acesta vorbeste despre moartea sa ca despre o eliberare a sufletului din inchisoarea trupului. Pentru Platon, sufletul este o particula nemuritoare, preexistenta nasterii omului.
Religia crestina considera ca fiecare om va invia 0 unii pentru a trai vesnic alaturi de Dumnezeu, iar altii pentru a trai separati de Dumnezeu, pentru pedepsirea pacatelor savarsite de-a lungul vietii. Biblia ne prezinta ca numai Dumnezeu Tatal, Fiul Sau Isus Hristos si Duhul Sfant (cele trei Persoane ale Dumnezeirii) poseda nemurirea naturala, in Sine si sunt sursa de viata si nemurire pentru fiintele create. Si ingerii creati de Dumnezeu au primit nemurirea cu conditia ascultarii de Legea lui Dumnezeu.
In credinta crestina, miza iubirii de semeni traita in aceasta viata nu este altceva decat viata vesnica: cel ce ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane in el. (Ioan, 4,16)
Religia iudaica presupune ca oamenii buni vor invia odata cu venirea lui Mesia si vor fi nemuritori intr-o lume perfecta, iar cei pacatosi nu vor mai invia. Aici apare diferenta fata de conceptul crestin in care pacatosii devin si ei nemuritori, dar vor trai pentru totdeauna in Iad. Tot ansamblul rugaciunilor si ritualurilor de la inmormantarea iudaica exprima credinta intr-o lume mai buna, in lumea cealalta, intr-o viata mai presus de viata de pe pamant.
Conform religiei islamice, fiecare om are un spirit nemuritor, care va trai vesnic fie in Rai, fie in Iad, in functie de modul in care si-a trait viata. Ca si in religia crestina si cea iudaica, in islam nu exista o a doua sansa dupa moarte. In Ziua Judecatii, existenta este decisa pentru eternitate.
In religia budista, o persoana parcurge un ciclu alcatuit din nastere, moarte si renastere. Dupa moarte, un om renaste fie sub forma unui alt om, fie sub o alta forma, in functie de nivelul atins prin karma.
In hinduism, exista un spirit nemuritor, care se va reincarna dupa moarte. Aici ciclul vietii (samsara) este format din nastere, moarte si renastere. Aceste perioade se repeta de mai multe ori, iar la oamenii buni, sufletul se va elibera la un anumit moment si va trai intr-o fericire eterna. In religia hindusa, nu exista notiunea de Iad.
In religia shintoista, orice fiinta isi poate pierde trupul, dar nu spiritul (Tamashii) si va trai vesnic ca nemuritoare (Kami). Nu exista notiunea de Iad sau Ziua Judecatii.
In concluzie, calea corecta cu privire la sensul nemuririi va putea fi gasita abia atunci cand vom fi preocupati mai mult de ce lasam in urma, in memoria colectiva, mai preocupati de spirit si mai putin obsedati de nemurirea fizica. Cand marile valori si virtuti ale omenirii vor fi cunoscute si insusite, atunci rolul nostru pe Pamant va fi aflat si vom cunoaste nemurirea.

P.S.: Sa meditam la versurile eminesciene Nu credeam sa-nvat a muri vreodata.