Am recitit de curand Micul Print, ca un mic omagiu adus celor 75 de ani de la publicarea romanului. Antoine de Saint Exupey l-a scris in Statele Unite, de altfel prima editie a aparut la New York, in vara lui 1943, atat in engleza cat si in franceza. Scris si publicat in timpul razboiului, dupa o serie de romane serioase cum ar fi Terre des Hommes (Pamantul oamenilor) sau Pilote de Guerre (Pilot de razboi), Micul Print propune un cu totul alt fel de poveste, o autobiografie discreta a autorului in care se regasesc si cateva din exeprientele lui personale, totul prezentat insa cu o deosebita candoare si o aparenta naivitate dezarmanta. Se pare ca in planurile editoriale ale lui Saint Exupery, Micul Print ar fi trebuit sa apara cu un an inainte, de Craciun, pe post de poveste-cadou pentru cei mici. Intree timp, romanul a devenit cel mai bine citit si tradus titlu din literatura franceza, adica mai bine de 140 de milioane de exemplare, respectiv traduceri in peste 250 de limbi si dialecte. Povestea pilotului de avion esuat in Sahara, apasat de singuratate, care se intalneste cu Micul Print ce plecase de acasa, de pe Asteroidul B612 (descoperit de altfel si in realitate, de un astronom turc in 1909), din cauza unei povesti de dragoste mult prea complicate, cu o floare, e de la inceput pana la sfarsit una suprarealista. Incluzand aici si disparitia misterioasa a Micului Print. Aventura il duce pe Micul Print intr-o calatorie in care va descoperi lumea nemaipomenit de ciudata, si nu neaparat foarte de luat in serios, a oamenilor mari. O lume reprezentata de un rege, un vanitos, un betiv, un businessman, un lampagiu si un geograf, o lume in care va descoperi treptat cat de speciala e planeta lui, cu vulcanii, floarea si baobabii ce trebuie pliviti. Desi fiecare din cele 6 experiente ii ofera un episod special, cu mici descoperiri, abia pe Pamant, dupa discutiile cu Vulpea, si mai ales dupa ce o imblanzeste pe aceasta, ajunge Micul Print la finalul acestei calatorii initiatice. Rolul lui pare de fapt a fi acela de a-i dezvalui Pilotului, si prin extensie cititorului, toate adevarurile simple pe care oamenii mari le pierd din vedere. Povestea Micului Print nu este despre cat de tari si deosebiti sunt copiii in comparatie cu oamenii mari care nu stiu sa se bucure de viata si cauta sa isi ocupe timpul cu lucruri cat mai importante, care se dovedesc a fi de fapt doar niste aiureli, ci despre cat de evidente si de usor de reperat ar trebui sa fie lucrurile deosebite din jurul nostru de care ne-am putea bucura. Si asta pentru ca nu poti vedea bine decat cu inima. Esenta e invizibila pentru ochi iar noi (oamenii mari) nu mai stim sa privim, sa vedem si sa intelegem cu inima. Am recitit si redescoperit cu mare placere povestea lui Saint Exupery, de altfel cred ca Micul Print e unul din cartile acelea pe care merita sa le recitesti din cand in cand, fie si in ideea de a gasi cate un nou mic detaliu.

Sursa: byCitadinul