A fost odata un tigru foarte batran. Traia intr-un codru des. Despre intelepciunea lui se dusese vestea prin toate imprejurimile. Dar intr-o zi ii veni ceasul sa moara. A poruncit indata sa vina unicul sau fiu, pe care il intreba:
- Stii, tu, fiule, cine are coltii cei mai tari din lume?
- Desigur, tigrul! raspunse fiul.
- E adevarat. Dar stii tu cine are ghearele cele mai ascutite?
- Desigur, tigrul! raspunse din nou fiul.
- E adevarat si asta. Si acum, spune-mi, cine alearga cel mai repede?
- Desigur, tigrul! exclama fiul, fara sa stea mult pe ganduri.
- Si acum am sa-ti pun ultima intrebare: Cine este cel mai puternic din lume?
- Tigrul! Tigrul! Tigrul! striga de trei ori puiul.
- Te inseli, dragul meu. Sa tii minte de la mine: Cel mai puternic pe pamant este omul! Sa te feresti a iesi in calea lui. Sa nu te iei la lupta cu el, ocoleste-l!
Spunand aceste vorbe, batranul tigru isi dadu sufletul.
Puiul de tigru ramase apoi multa vreme pe ganduri la cele ce-i spusese parintele sau in ultimele clipe ale vietii sale. Dar unde as putea eu gasi pe acest om? As vrea sa-i vad barem cu un ochi, coltii si ghearele sale. Si puiul de tigru pleca in cautarea omului.
Merse el ce merse si intalni un asin pascand pe o pajiste. Poate ca acesta este omul?, se gandi tigrul si tipa cat il tinura puterile:
- Ei, nu cumva tu esti omul?
- Nu, raspunse asinul, sunt un prieten patruped al omului.
- Atunci, rogu-te, povesteste-mi cum este omul la infatisare. E adevarat ca are colti mai tari si gheare mai asctite ca ale mele?
- Ce tot spui, tigrule, se mira asinul. Omul nu are niciun fel de colti sau gheare. El e puternic datorita mintii sale.
- Esti un prost, asinule, nu stii nimic. Tatal meu mi-a vorbit cu totul altfel despre om, spuse suparat tigrul si pleca mai departe.
La celalalt capat al poienii, tigrul intalni o camila. Incepu sa o intrebe si pe ea ce stie despre om. Dar cand aceasta ii spuse ca omul este mic de statura si ca ea trebuie sa se plece in genunchi ca omul s-o incalece, tigrul nu vru s-o creada.
- Raposatul meu tata mi-a spus ca omul este cel mai puternic de pe pamant si asta inseamna ca este si cel mai mare! spuise tigrul amarat si porni iar prin lume.
Multe zile si nopti rataci el prin vai in cautarea omului. Incepuse chiar sa-si piarda nadejdea de a-l mai intalni vreodata. Cand, deodata, auzi niste pocnete in pidure. Se ascunse intr-un tufis, se ghemui si incepu sa priveasca. Langa un copac se afla o fiinta fara colti, fara gheare si chiar fara blana, lovind cu ceva intr-un brad.
Din doua sarituri, tigrul ajunse in fata omului. Isi inalta capul si intreba:
- Asculta, locuitor al padurii, multe animale cunosc in codru, dar vad pentru prima data o aratare ca tine. As putea sa te mananc. Nici macar blana nu ai!
- Dar eu nu sunt animal, raspunse taietorul de lemne. Eu sunt om.
Se mira mult tigru si se gandi: Pesemne ca batranul meu tata isi pierduse mintile cand ma speriase cu puterea omului. Apoi spuse cu glas tare:
- Acum am sa te mananc.
Omul il privi, apoi ii raspunse:
- Asculta-ma, tigrule, ma invoiesc cu ceea ce spui tu. Insa inainte de a muri de coltii si de ghearele tale, as vrea sa-ti arat si eu ce putere am. Te invoiesti?
- Ei, atunci arata-mi, dar mai repede. Am umblat mult prin munti si vai pana sa te gasesc si acum mi s-a facut o foame grozava.
Omul il conduse pe tigru in coliba sa, facuta din lemn de esenta tare, si-i spuse:
- Coliba asta am facut-o pentru mine. Este o locuinta foarte buna. Nu patrunde nici ploaia, nu te arde nici soarele si nici zapada nu poate intra. Nu esti curios, tigrule, sa vezi cum aratpa pe dinauntru?
- Nu, mai intai sa-mi arati cum se inchide si se deschide locuinta ta.
Taietorul de lemne se invoi, intra in coliba si inchise usa dupa el.
- Acum incearca, tigrule, sa ma scoti de aici!
Tigrul se arunca furios spre usa, infipse ghearele in ea, o zgaltai cu coltii, dar in zadar. Usa se dovedi a fi mai puternica decat coltii si ghearele tigrului.
- Ai priceput, tigrule, ce fel de locuinta am? spuse taietorul de lemne, deschizand usa. Nu mi-e frica de nimeni in ea.
Tigrul se gandi: N-am intalnit un animal mai prost decat acesta. El putea doar sa scape de mine, ramanand in locuinta sa. Iar cu glas tare adauga:
- Ei, acuma da-mi voie sa vad ce ai acolo, inauntru.
- Poftim, cu multa placere, raspunse taietorul de lemne cu bunavointa, invitandu-l pe tigru sa intre in locuinta sa.
Numai ce tigrul pasi pragul, omul inchise repede usa si o propti cu un lemn gros. Tigru isi dadu, in sfarsit seama ca a cazut in capcana si prinse a urla si a se arunca in usa, strigand:
- Da-mi drumul, eu trebuie neaparat sa te mananc, da-mi drumul!
- Acum e prea tarziu, ii spuse taietorul de lemne. Parintele tau ti-a spus ca omul este cel mai puternic din lume. Tu n-ai vrut sa crezi. Acum te-ai convins singur.
Din acea vreme, in coliba taietorului de lemne sta intinsa pe dusumea o blana moale si frumoasa.