- Durata - 165 minute
- Perioada producerii - 1969-1972
- Anul difuzarii - 1972
- Scenariul - Andrei Tarkovski, Friedrich Gorenstein, dupa romanul omonim al lui Stanislaw Lem
- Muzica - Eduard Artemiev si J.S. Bach (Preludiu coral in Fa minor)
- Distributie - Donatas Banionis (Kris Kelvin), Natalia Bondarciuc (Harey), Iuri Iarvet (Snaut), Anatoli Solonitin (Sartorius), Vladislav Dvorjetki (Berton), Nikolai Grinko (tatal lui Kris), Sos Sarkissian (Gibarian). Producator: Mosfilm.
Solaris este un film SF rusesc regizat de Andrei Tarkovski si aparut in 1972. Filmul, care este o ecranizare a romanului cu acelasi nume al lui Stanislav Lem, scriitor polonez de literatura stiintifico-fantastica, urmareste cu mare fidelitate actiunea operei literare originale. Romanul Solaris apartine genului science fiction si este considerat ca facand parte din marea literatura universala, alaturi de Seniorii razboiului de Gerard Klein, de romanele fratilor Strugatki, de seria Dune de Frank Herbert si de operele scriitorilor Isaac Asimov, Arthur C. Clarke etc. Romanul lui Stanislav Lem Solaris a mai fost ecranizat ulterior, Solaris, in 2002, in Statele Unite, de catre Steven Soderbergh, avandu-i ca protagonisti pe George Clooney in rolul lui Kris Kelvin si pe Natascha McElhone. A fost recompensat cu Premiul Special al Juriului al Festivalului de la Cannes din 1972 si cu Premiul pentru cel mai bun film al anului. la Londra.

Povestea

Actiunea, plasata intr-un viitor nedefinit, urmareste itinerariul astronautului Kris Kelvin, trimis in misiune pe planeta Solaris pentru a elucida misterele observate de predecesorul sau, pilotul Berton. Ca si ceilalti solaristicieni, Kris il banuieste pe Berton de lipsa de probitate stiintifica, tratand cu ironie avertismentele acestuia de a se purta moral cu planeta investigata. Kris soseste la statia solariana, locuita de cativa colegi, pe care o gaseste insa intr-o stare de semiabandon. Primirea lui este foarte rece si neprietenoasa. Sinuciderea recenta si inexplicabila a cercetatorului Gibarian, precum si stagnarea prelungita a cercetarilor au creat o stare de descurajare in restul echipajului (format din Snaut si Sartorius). In plus, presupusa nevroza de care suferise Gibarian pare sa-i fi coplesit si pe ceilalti membri, care se comporta ciudat: se pare ca ei sunt vizitati - cu adevarat - de halucinatii. Kris afla ca fenomenele misterioase au aparut dupa iradierea Oceanului solarian cu un fascicul de raze X de inalta energie (raze ucigase pentru materia vie) - masura interzisa de etica deontologica a cercetarii stiintifice. Cu incetul se intelege ca Oceanul se razbuna acum, actionand similar asupra cercetatorilor, radiografiindu-le constiinta si materializandu-le remuscarile de constiinta. Din asta rezulta cele mai ciudate aparitii, care ii dezvaluie pe astronauti si ii fac sa se rusineze de propriile ganduri. In acest mod Kris este vizitat de materializarea sau copia fostei sale iubite Harey, de a carei sinucidere se simte vinovat. Astfel retraieste cu ea momente din trecutulul lor de pe Pamant. In ciuda inumanitatii de care este acuzata initial de ceilalti, Harey pare a se umaniza treptat si a se elibera de dependenta psihologica totala de Kris. Conflictele cu copia lui Harey se inmultesc, Kris chiar o ucide, dar falsa Harey reapare din neantul remuscarilor lui ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. Filmul isi muta treptat centrul de greutate dinspre stiintifico-fantastic spre o dezbatere despre morala stiintei si despre adevaratele valori ale umanitatii. Scena finala il prezinta pe Kris care se odihneste citind intr-o casa idilica si linistita inconjurata de pomi, ca si cand s-ar fi reintors deja pe Pamant si ar fi uitat demult de toate necazurile. Dar imaginea se transforma incet intr-o totala, se recunoaste brusc ca de fapt casa se afla pe o insula infima in mijlocul Oceanului: deducem ca ea este doar o alta materializare a amintirilor lui Kris, care acum s-a impacat cu situatia de pe Solaris, de pe care nu se va mai reintoarce niciodata.

Sursa: Wikipedia