AMPRESS:RO: Aflu, cu amaraciune, ca a murit Romulus Rusan (Autor: Lucian Avramescu)
Scriitorul Romulus Rusan, pe care l-am cunoscut bine inca din tineretea mea jurnalistica la Valcea, a incetat sa mai respire noaptea trecuta. Nu am informatii despre cauza intrarii in greva a plamanilor lui, iar numarul Doinei, sotia sa (poeta Ana Blandiana), nu-mi mai e la indemana si chiar de l-as gasi, ce sa-i spun? Imi amintesc o seara petrecuta impreuna pe dealul de deasupra oraselului lui Anton Pann. Impartean o masa in patru, venind cu ei de la Bucuresti si Mircea Martin. Langa noi cantau niste mineri, veseli ca luasera avansul. Poeta a remarcat diferenta dintre modul in care stiu sa se bucure muncitorii si bucuria de zambete discrete si dialogurile carturaresti ale intelectualilor in randul carora puteam fi presupusi. Si am cantat si noi. Un cantec pe care-l stiam toti din studentie. Replica noastra a fost palida si s-a stins iute. Pe Romica Rusan il intalneam, ca si pe Ana Blandiana prin anii 91, 92, cand AMPress si Alianta Civica isi aveau birourile in fostul MICM de la Calea Victoriei. Ne imprumutam uneori coli sau pixuri, iar cand aparatul Xerox al lor se defecta, veneau in redactia noastra intinsa in trei, apoi cinci birouri, cu un etaj mai sus. Romulus Rusan a scris mult, carti de calatorie mai ales, una - in urma unei burse - despre America. La cutremurul din 4 martie 1977 a fost unul din putinii supravietuitori ai blocului de pe Colonadelor. Statea la mansarda si a cazut cu mica lor odaie in curtea Muzeului de la bulevard, viu, nevatamat. Ce l-a vatamat acum? Discretia i-a insotit viata, de la un capat al atei ei subtiri, la celalalt. Dumnezeu sa-l aiba in grija! Curaj, Doina Rusan!