AmosNews: Unirea celor din tarcuri (Autor: Octavian STIREANU)
Sarbatoarea Marii Uniri a ajuns sa se confunde cu o fastuoasa parada militara. Parada Lui, dupa cum bine s-a spus. Dar Marea Unire poporul a facut-o, scriu hrisoavele de istorie. Si aveau dreptate. Tot ceea ce s-a intamplat in geopolitica zonei dupa primul razboi mondial, cand au cazut, precum castelele de carti, imperiile Tarist, Otoman si Austro-Ungar, a fost urmarea faimoasei doctrine a autodeterminarii popoarelor, lansata de presedintele american Woodrow Wilson printr-un discurs tinut in fata Congresului, la 8 ianuarie 1918. Manifestul-program lansat atunci de Wilson a reprezentat solutia pentru desfacerea nodului gordian in care batranul continent se afla sufocat in urma razboiului. Cazusera 3 imperii si nimeni nu stia ce ar trebui pus in loc. Printr-o iluminare de geniu politic, Wilson a dat solutia: auto-determinarea popoarelor. Cu trimitere la situatia din Europa centrala si de Est, Punctul 10 al manifestului-program lansat de presedintele american prevedea: Dezvoltarea autonoma a popoarelor Austro-Ungariei, care au loc asigurat in concertul natiunilor.
Iar punctul 11 cerea:
- Retragerea din Romania, Serbia si Muntenegru, acestea urmand sa intre in posesia teritoriilor eliberate; stabilirea liberului acces la mare al Serbiei; respectarea independentei politice si economice, precum si a integritatii teritoriale a popoarelor balcanice, cu care trebuie sa se dezvolte relatii de prietenie, potrivit principiilor nationalitatii stabilite de Istorie.
Lansand doctrina autodeterminarii, Wilson a contribuit esential la crearea statelor moderne europene Romania, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Serbia si Muntenegru. Toate evenimentele care s-au derulat in spatiul european in acel an 1918 nu erau decat forme concrete de aplicare a acestui principiu cardinal venit din SUA. Asa se explica precipitarea evenimentelor din Romania de dinainte de 1 Decembrie, inclusiv modalitatea aleasa de niste politicienii luminati ai epocii, de a constitui marea adunare de la Alba Iulia din acei purtatori de credentiale, mesageri populari ai Marii Uniri, pregatiti special si adunati anume dinspre toate provinciile romanesti.
Am recapitulat aceste fapte de istorie pentru a sublinia contrastul izbitor dintre sensul profund popular, cetatenesc - civil, daca vreti - al Unirii si maniera in care aceasta sarbatoare a ajuns sa fie confiscata de tancuri si uniforme. Militarismul democratic - ideologia originala a Romaniei de azi - a infestat si sarbatoarea Unirii, care a incetat sa mai fie o sarbatoare populara, devenind una eminamente militara, selectiva, controlata, a unora in detrimentul altora. Oamenii din popor, urmasii legitimi ai celor care au facut Unirea, au fost pusi in tarcuri, au fost controlati si perchezitionati ca nu cumva sa tulbure linistea prezidiului. La Alba Iulia anului 1918 nu erau nici tarcuri, nici perchezitii corporale. Dimpotriva, oamenii erau indemnati si chemati sa vina cat mai aproape pentru ca ei reprezentau vehiculul uman al unui principiu politic, fiind singurii care-i puteau da viata si legitimitate. Un principiu care ar fi ramas petec de hartie daca n-ar fi avut sufletul si respiratia unor oameni simpli. Acesta este spiritul autentic al Unirii. Un spirit pe care protipendada politica a zilei s-a dovedit incapabila sa-l inteleaga si sa-l respecte.