Observator Cultural: Patriotism prin Ordonanta de urgenta. Despre Cumintenia Pamantului, ieri si azi (Autor: Cornel MIHALACHE)
(continuare)

Sa ne intoarcem la nota de fundamentare scrisa de dl Vlad Alexandrescu in ceea ce priveste Cumintenia Pamantului. Domnul ministru isi permite un abuz fata de istoria acestei sculpturi. Si nu se bazeaza chiar pe nimic, in afara citorva marturii din proces si din media, care si ele pot fi supuse judecatii. Iata ce scrie:
- La data de 22 decembrie 1956, la Muzeul National de Arta, Galeria Nationala a deschis expozitia Brancusi, prilejuita de implinirea a 80 de ani, iar la inceputul anului 1957, in expozitie a fost introdusa a 14-a opera de Brancusi, Cumintenia Pamantului. Dupa inchiderea expozitiei din 1957, lucrarea a ramas la Muzeul National de Arta al Romaniei si a intrat in Patrimoniul sau, fiind confiscata de statul comunist in baza reglementarilor din HCM 661/1955 privitoare la patrimoniu si monumente. In baza acestor reglementari, tot ce era tezaur sau patrimoniu cultural national important era ridicat de ofiterii de securitate si dat muzeelor poporului pentru a se asigura mai buna protectieÂ' a acestor piese. In acest mod, politienesc si abuziv, au fost rechizitionate o mare parte dintre piesele care au fost trecute in inventarele institutiilor de cultura ale Statului.
De unde stie atat de clar domnul ministru, nascut in 1965, cum au fost rechizitionate, ridicate de ofiterii de securitate operele de arta? Tot ce era tezaur? Vreau sa-l intreb: cite opere de arta a cumparat Ministerul Culturii in vremea conducerii domniei-sale? Apoi, trecerea in categoria tezaur a Cuminteniei Pamantului nu e incompatibila juridic cu garantarea proprietatii?

Marturiile din proces

Sa vedem impreuna marturiile din proces. Cele doua martore ale mostenitorilor relateaza ce au aflat de la familia Romascu, ele neasistind propriu-zis la asa-zisa luare cu japca a lucrarii. Sunt niste presupuneri, care oricum se bat cap in cap. Prima spune ca in perioada 1957-1958 a aflat de la familie ca au venit doua persoane si au luat-o (Cumin¬tenia). A mai aratat martorul ca discutia se purta in contextul politic al anilor 1957-1958, ceea ce excludea ca cele doua persoane sa fi fost cumparatori, ci persoane care au confiscat statueta din piatra. A doua martora are cunostinta ca in anul 1957 statueta a fost luata de 4 persoane, una apartinind fostei militii si 3 fostei Securitati a Statului, aratind ca preluarea a fost una abuziva, cu japca, in exprimarea martorului. Dinu Viloiu, nepotul lui Romascu, povesteste ziarelor si, chiar acum o saptamina, intr-un documentar realizat de Elena Vijulie la DIGI 24, ca M.H. Maxy, directorul Muzeului de Arta al Romaniei, a intrat in casa lor:
- Dinu Viloiu: Maxy insotit de 4 persoane. Imbracate in negru si cu ochelari la ochi. Parca-i vad si azi.
- Elena Vijulie: Deci, aceste 4 persoane erau forte de ordine, erau de la Securitate?!.
- Dinu Viloiu: Da cine-i legitima, piirf, cu usa de perete.
Astea sunt marturiile din proces. Cu ele s a cistigat acest proces, dupa 9 ani. Adica Max Hermann Maxy, cautat si ascultat de Securitate ca sionist, vindut, dat in git ani de zile de consilierul Petre Oprea, critic de arta si mai apoi director adjunct al Muzeului de Arta al Romaniei, informator al Securitatii cu numele conspirativ Buda, se duce cu patru gealati in negru (unul de la Militie si trei de la Securitate), care dau cu usa de perete, pe care nu-i legitimeaza nimeni si iau Cumintenia! Maxy, care il cunoaste pe Brancusi, care scrie in 1925 articole in Integral despre Brancusi, reprezentant al avangardei, pictor, scenograf, se duce cu Securitatea sa ia cu japca Cumintenia! Dar apoi face public, in revista Arta plastica (nr.4, din aprilie 1957), ca Muzeul de Arta al R.P.R. a achizitionat recent, dintr-o colectie particulara, Cumintenia Pamantului, una din lucrarile de seama a lui C. Brancusi. […] Sculptura a fost integrata in manunchiul celorlalte lucrari de Brancusi aflate in tara si expuse la Muzeul de Arta al R.P.R..
In acelasi timp, Maxy este atat de scrupulos, incat cumpara, din partea Ministerului Culturii, Rugaciunea de la Eliza Stanescu-Popovici, cu toate actele in regula, cu negociere, cu achizitie, 70.000 de lei! In acelasi timp! In 1957! Actele pentru Rugaciune exista toate, dar pentru Cumintenie exista doar un Ordin de ministru al Culturii, un proces verbal de predare-primire, un opis, cu zeci de opere, in valoare de 1.381.000 de lei achizitionate de Directia Artelor, Muzeelor si Monumentelor si predate Muzeului de Arta al Romaniei, printre care si o statueta de C. Brancusi, Cumintenia Pamintului, cu valoarea de 25.000 de lei. Si asta pentru ca, trebuie sa spunem foarte clar, Rugaciunea a fost cumparata direct pentru expozitia retrospectiva (portretul lui Petre Stanescu a fost adus la Muzeu in 1976), prin Muzeul de Arta, condus de Maxy, iar Cumintenia a fost achizitionata de Ministerul Culturii, Directia Generala a Artelor Plastice, Muzeelor si Monumentelor. Exista acest proces verbal din 30 mai 1957:
- Comisia speciala a muzeului intrunita in sedinta de lucru a examinat operele prezentate spre cumparare si au hotarit receptionarea lor defintiva cu trecerea in Sectia Galeria Nationala si anume: una statueta din piatra intitulata Cumintenia Pamintului de sculptorul C. Brancusi, oferita de Romascu Margareta din Buc. Str. Silfidelor, 4 la pretul de 25.000 lei.
Eu respect hotararea judecatoreasca, dar nimeni nu a luat in considerare ca Dinu Viloiu ii acuza, in stanga si in dreapta, ba pe Maxy, ba pe Sadoveanu, ba pe Eugen Jebeleanu. Spune ca, in 1957, Romascu era batran si bolnav. Romascu moare dupa 18 ani, in august 1975. Certificatul de mostenitor din 1996, depus la dosarul procesului, atesta ca doamnele, cele doua fiice, au mostenit de pe urma lui un birou si 2 fotolii. Intr-un interviu luat de Ovidiu Ioanitoaia lui Romascu, in 1975, si aparut in Flacara, gasim urmatoarele marturisiri:
- Romascu: L-am cunoscut. Am fost prieteni la catarama. De cite ori ma duceam la Paris, trageam la Brancusi. Avea el o soba si cocea oua. Facea si mamaliga. Foarte gustoasa.
- Ovidiu Ioanitoaia: Cum era Brancusi?:
- Romascu: Ehe, frumos. Cu barba. El si Petrascu tot una aratau. Parca Petrascu era mai vorbaret. Ridea mereu. De la el mai am in casa 3tablouri. De la Brancusi am avut Cumintenia Pamantului, care acum se afla la muzeu. Am tinut mai multe, dar le-am vindut cind am fost nevoiasi.
Cum functioneaza arhivele la MAE si la Ministerul Culturii
Arhiva Ministerului Culturii s-a mutat din buncarul de sub Casa Scinteii undeva in cladirea Bibliotecii Nationale, unde functioneaza acum si Ministerul Culturii. Nimeni nu a cautat cu adevarat urmele acestor acte in arhiva Directiei Artelor Plastice din cadrul Ministe¬rului Culturii, 1953-1958. Pentru ca arhiva este vraiste. Si pentru ca nimeni nu a fost interesat personal, ca mine acum. In toti acesti 9-10 ani de proces, nimeni nu a cautat niste acte, niste documente in arhive! E mult mai simplu sa dai un raspuns negativ la nenumaratele adrese ale avocatilor, ale Muzeului de Arta catre Minister. Daca la Ministerul de Externe, cautind citeva ore, am putut gasi aceste documente, cred eu, importante, de ce nu as gasi in arhiva Ministe¬rului Culturii dovezi ale existentei acestui act de achizitie? Am cerut Ministerului Culturii accesul la arhiva. Am primit, a doua zi, un raspuns:
- Prin prezenta urmare a solicitarii dumneavoastra inregistrata la Ministerul Culturii cu nr. 3847 D.A.A/13.07.2016 cu privire la consultarea arhivei pentru Directia Arte Plastice a Ministerului Culturii din perioada 1953-1958, dorim sa va comunicam faptul ca in prezent spatiul care deserveste arhiva ministerului este o zona restrinsa de securitate, motiv pentru care aceasta consultare poate avea loc numai dupa inventarierea si declasificarea arhivei. Ne exprimam regretul ca nu putem solutiona in acest moment cererea dumneavoastra si de asemenea, dorim sa va aducem la cunostinta ca este necesar sa ne comunicati in detaliu ce documente va intereseaza, urmind ca pe viitor sa dam curs solicitarii dumneavoastra, cel mai devreme estimam acest lucru sa fie posibil in 6 luni.
Am cerut o audienta la consilierul Dragos Neamu. A participat si Anca Dragoi, care va deveni in curind secretar de stat. Le-am explicat ce caut si de ce trebuie sa intru in arhiva. Apoi tacere. Nimeni nu mai raspunde la telefon, la sms, la email, nici doamna secretar de stat, nici doamna ministru. Domnul Dragos Neamu se retrage de la minister si intra in politica, nu inainte de a ne scrie pe Facebook:
- Eu: Dragos, eu ma astept ca luni 25 iulie, sa pot intra in arhiva.
- Dragos: Nu se poate asa ceva. Dupa cum va spuneam, trebuie cerut aprobare ministru, trebuie identificate locurile din minister unde ar putea exista documente considerate sau ce ar putea fi parte din arhive. M-as bucura enorm sa se poate face asta in sfirsit. Eu am mari semne de intrebare. Vom face insa tot ce putem.
- Eu: Dragos, cer 7 zile de cautare in arhiva. Nu cer mai mult. E dreptul meu pe 544.
- Dragos: Aceasta arhiva nu exista, asa cum va spuneam, sau cel putin nu stiu eu sa existe intr-o forma sistematizata. Puteti vorbi si cu Corina si o sa aflati exact realitatea. Sint oameni care incearca sa o vada de ani de zile. Eu nu am cunostinta sa existe, dar poate sint dezinformat. Repet, intrebati-o pe Corina.
Bine ca doamna ministru a gasit arhiva secreta a Studioului Sahia Film s-o scoata la lumina, sa o redea publiculu, dar in propria gradina totul e tabu, inchis, ferecat sau nu exista. De ce? Ce se ascunde aici?

xxx

Cornel Mihalache este regizor si jurnalist TV. Autor al mai multor filme despre Brancusi, documentare si anchete. Regizor al Televiziunii publice din 1997. Membru al Consiliului Stiintific al Centrului Brancusi Tirgu Jiu.

Sursa: observatorcultural.ro