dfmone.wordpress.com / CALARASI-O istorie uitata
De multe ori m-am intrebat ce ironie a destinului a facut sa ma nasc in Calarasi. Niciodata nu am putut sa-mi dau un raspuns convenabil care sa ma linisteasca in acest sens.In sinea mea sunt nemultumit ca, dintre atatea locuri frumoase din tara asta sau din lume, picatura de energie din care m-am intrupat, a ales sa se materializeze in pustiul Baraganului. Cu toate acestea, daca aud vorbindu-se de rau despre Calarasi, ma revolt imediat ca si cand cineva m-ar fi injurat, ca si cand as fi fost tinta unui atac la persoana. Nu-mi pot explica aceasta reactie, probabil este ceva legat de constiinta locului de care apartii.
Acest paradox al apartenentei inconstiente ma face sa urasc, dar in acelasi timp sa nu ma pot detasa de acest oras, chiar daca nu mai am niciun motiv sa ma atraga. Au fost situatii in care m-am simtit strain aici, in rarele vizite pe care le-am mai facut in ultimul timp. Ceva mai presus de vointa mea ma impiedica sa-mi sterg din memorie faptul ca sunt un calarasean.
Incerc sa-mi amintesc de orasul copilariei si adolescentei mele, si parca, incep sa inteleg de ce nu-l pot uita. Ma las purtat printre amintirile vii pe care mi le scot involuntar din cele mai indepartate sertare ale memoriei. Vad un oras linistit, chiar curat, cu oameni care se cunosc toti intre ei si se saluta respectuos. Vad cladirile vechi, care inca mai existau in copilaria mea. Vad parcurile si padurea prin care ne jucam.Vad stadionul unde am petrecut atata timp.
Imi amintesc de zona garii. Revad in gand toate casele frumoase cuprinse intre liceul Balcescu si Inspectoratul Scolar. Aleea Garii, cu soseaua din piatra cubica facuta de nemti, cu copacii seculari si casele care amintesc de alte vremuri, ale fostelor familii notabile din oras.
Ma mut in centrul orasului si revad Palatul cu arhitectura lui aparte, intersectia Stop (singurul semafor din oras, pe atunci), vechiul hotel, care azi nu mai exista. O placuta comemorativa fixata pe zidurile frumoasei cladiri a Primariei, aminteste anul 1541, ca an de inceput al atestarii documentare a orasului.Vad Muzeul Dunarii de Jos in a carui curte zac in uitare cateva morminte romane.
Importanta orasului era infinit mai mare in trecut decat este acum. Culturile arheologice Boian si Gumelnita, unice in lume, atesta locuirea preistorica a acestor tinuturistrategice. Epoca Bronzului este si ea reprezentata de culturile Glina si Coslogeni.
Urcand pe firul istoriei pot spune ca primii geto-daci care au intrat in contact cu Imperiul Roman au fost cei care stapaneau aceste tinuturi. Poate de la contactul asta timpuriu ni se trage caracterul pervertit de care dam dovada astazi. Noi, in zona asta a tarii, nu ne putem mandri ca suntem urmasii dacilor, nu. Noi suntem un amalgam nefericit al mai multor natii, natii ce nu s-au evidentiat niciodata ca exemple de moralitate.
Cel mai mare Imparat crestin - Constantin cel Mare, ocrotitorul crestinilor, in realitate unul dintre cei mai cumpliti criminali din istorie (asa cum am mai scris aici, si-a ucis sotia si fiul fara niciun regret), considera zona aceasta de lume foarte importanta, construind cetatea Constantiana Daphne, langa Oltenita.
Desi acum, hotarele Calarasiului sunt invaluite intr-o liniste nefireasca, nu intotdeauna a fost asa. Putina lume stie ca aceste pamanturi au asigurat teatrul de batalie pentru mult egeneratii. Aici, Dromichete, in jurul anilor 300 .en, ii invinge pe Agatocle si Lisimach (fiu si tata), importanti conducatori macedoneni.
Primul mitropolit al Tarii Romanesti a fost Iachint de Vicina. Vicina era un important centru cultural economic al Evului Mediu si nu e altceva decat Cetatea Pacuiul lui Soare, care se afla la numai 10 km SE de Calarasi! Zidurile groase ale ecestei cetati mai pot fi vazute si astazi atunci cand apele Dunarii scad, dezvaluind ingeniozitatea constructorilor din trecut. Mare pacat ca acest loc atat de important candva a devenit locul de pelerinaj al multor manelisti, proprietari de barci care profaneaza situl cu sticle de bere, PET-uri si alte gunoaie. Gunoaiele produc gunoaie!
Documente medieval, atesta existenta unor puternice fortificatii pe raza actualului Calarasi, la Coconi, Cascioarele, Lichiresti, Ciocanesti, Cornatel. Urme ale acestor fortificatii mai pot fi observate si astazi sub forma unor movile de pamant existente in mijlocul campurilor.
Am invatat la scoala despre razboaiele ruso-turce si ruso-austro-turce. Cati dintre noi stim ca cele mai importante batalii ale acestor razboaie s-au purtat in lunca Dunarii, pe teritoriul Calarasiului? Bataliile decisive ale celor trei razboaie (1768-1774,1788-1801,1806-1812) s-au dat in actuala comuna Ulmu. In urma acestora, turcii au fost goniti peste Dunare.
A auzit cineva de orasul Cornatel? Eu, desi am invatat multa istorie, nu am auzit, in perioada studiilor, de existenta acestuia. Bunicul sotiei mi-a povestit pentru prima oara de acest enigmatic oras. Conform celor aflate de el din mosi-stramosi, Cornatelul a fost construit de uriasi .Da, ati citit bine! Acestor uriasi li se spunea in traditia locului Novaci. Prin 1950, s-au facut sapaturi arheologice in zona si s-au gasit, ca si la Bozioru in Buzau, schelete umane ce masurau intre 2.40 si 3.50 m. Astazi, doar putini batrani din zona isi mai amintesc de acest episod. Tot ce s-a gasit a fost incarcat in camioane si dus in secret la Bucuresti, iar satenilor li s-a interzis sa vorbeasca despre acest subiect. Cornatelul se intindea din localitatea Manastirea pana la Ulmu. Este un areal mult mai mare decat intinderea actualului Calarasi. Cu ocazia primului razboi ruso-turc, acestia din urma au distrus anticul Cornatel, iar comunistii, prin crearea lacului actual de la Ulmu, au acoperit orice urma a acestui oras misterios.
Multi dintre noi, calarasenii, am fost cel putin o data la padure pe malul Borcei sau al Dunarii. Ne-am bucurat de peisajul mirific fara sa fim constienti macar o secunda ca, in urma cu numai 67 de ani, aceste paduri au fost martorele unor scene cumplite. Atunci, in 1944-1945, sute, daca nu mii de soldati germani din Wehrmacht si chiar din temutele SS Cap de Mort, si-au gasit moartea sub gloantele rusilor, care nu se mai oboseau nici macar sa-i ingroape. Sarcina aceasta revenea romanilor, printre care si bunicii mei, tineri adolescenti pe atunci. Niciun insemn, nicio cruce nu marcheaza zecile de locuri unde si-au gasit odihna acesti barbati care erau asteptati si ei acasa de o mama, de o sotie, de copii ca orice soldat, indiferent din ce tabara facea parte.
Singura lor consolare este ca isi dorm somnul de veci in pamantul sfant al Hyperboreei pe care au cautat-o atat de mult, fara sa o gaseasca in timpul vietii.
Revenind la istoria orasului, numit initial Lichiresti (nume luat de la Sfantul Nicolae al Mirei Lichiei, care a infiintat aici o manastire cu mult inainte de 1600), putem spune ca a fost destul de agitata. Din unificarea a doua vetre, Lichiresti si Craceni (actualul Magureni) a luat nastere satul Lichiresti, ca si centru al unei vaste si bogate mosii boieresti. Intrat in posesia acestei mosii printr-o alianta, Mihail Cantacuzino o daruieste manastiriiâ€"spital Coltea (ctitoria sa) ca principala sursa de finantare.
Cum curentul emanciparii popoarelor prin revolutii nu putea ocoli nici aceasta parte de lume, iata ca, in 24 Septembrie 1852, Barbu Stirbei elibereaza orasul de sub tutela manastirii Coltea. (De fapt, locuitorii intentasera un proces cu multi ani inainte de 1848!). Ca semn de multumire fata de gestul domnitorului, orasul se va numi pana in 1881, orasul Stirbei.
Dupa acest an, orasul se va numi oficial, CALARASI. Aceasta denumire, mult mai noua decat istoria in sine a orasului, provine de la Stafetarii Calarasi ai lui Constantin Brancoveanu. Acestia asigurau serviciul de corespondenta cu Constantinopolul. Profitand de importanta strategica a locului si de bogatia existenta aici, multi dintre acesti Calarasi au preferat sa ramana in zona dupa lasarea la vatra, formand satul Calarasilor, de aici si denumirea de CALARASI (denumire ce apare pentru prima data pe o harta austriaca din anul 1790).
Perioada de maxima efervescenta social-comercial-culturala a fost atinsa intre anii 1890 si 1939.Fiind un nod important al comertului fluvial si al productiei de cereale, zona s-a dezvoltat rapid atragand negustori greci, turci,armeni, evrei, bulgari si rusi. Arhivele consemneaza existenta multor bresle de mestesugari cu ateliere proprii. Din aceasta perioada dateaza si frumoasele cladiri care au mai ramas.
Dupa anul 1950, gratie conducatorilor veniti cu tancurile rusesti, importanta orasului scade treptat, devenind un oras eminamente agricol. In anii '70, Ceausescu doreste o mega industrializare a orasului construind cel mai mare Combinat siderurgic din Europa, Fabrica de confectii, Fabrica de zahar. Toate aceste obiective asigurau, pe langa agricultura, un trai decent tuturor calarasenilor.
Ce a urmat dupa '89 nu are rost sa mai consemnez, deorece fiecare dintre noi am trait si traim vremurile. Trist este ca, desi a dat multe personalitati acestei tari, foarte putine dintre acestea au facut ceva pentru Calarasi, iar dupa anul 1989 nimeni, indiferent de functiile detinute si de puterea politica, nu s-a obosit sa ridice gradul de civilizatie al acestui oras pe nedrept decazut.
Printre cei care au dus gloria Calarasiului, amintesc pe:
- Generalul Contantin Stefanescu â€"Amza - ministru de razboi in guvernul Iorga (1931-1932)
- Generalul Constantin Pantazi, ultimul ministru de razboi al Romaniei dinainte de comunisti(pana in 23 aug 1944)
- Generalul Virgil Badulescu fondatorul celebrelor Batalioane de Vanatori de munte
- Academicianul Dan Mateescu-somitate in materie de constructii civile.
- Felix Topescu - castigator al medaliei de argint la JO de la Berlin din 1936,la echitatie.
- Stefan Banica - actor de prestigiu
- Maria Cutarida Cratunescu-prima femeie doctor in medicina din Romania
- Nicolae Banescu â€"academician, succesorul lui Nicolae Iorga la conducerea Sectiei de Studii Istorice a Academiei Romane.
Si lista poate continua.
In virtutea a tot ce este scris mai sus si a multor altora, poate ca destinul a fost darnic cu mine facand sa ma nasc in CALARASI.
Cele mai frumoase si valoroase diamante sunt descoperite in roca ordinara. Numai prin slefuire isi capata valoarea inestimabila. Calarasiul este un diamant stralucitor aruncat, nemeritat, in groapa uitarii.
Inchei acest lung post cu cateva versuri, tinand de fiecare dintre noi ce varianta alegem:
CALARASI - pamant de aur
Esti al patriei tezaur.
CALARASI, CALARASI
Mai mult praf decat oras.