ELEGIE LA PLECAREA LUI CORNELIU OSTAHIE /AMPress / Autor: Serban Cionoff:
Ne-am intalnit, nu cu multa vreme in urma, la reuniunea celor care, mai vechi sau mai noi, trebaluisem intru ale gazetariei la fosta Scanteie a tineretului si apoi la Tineretul liber. La despartire, ne-am spus , asa cum se spune ca intre noi, prietenii de-o viata:
- Bine batrane, ne auzim la telefon si vedem cum facem ca sa ne vedem.
Din nenorocire, nu a fost sa fie asa. Doamna Neagra, care loveste nemilos, fara sa aleaga, hotarase altfel. De ieri, despre Cornel Ostahie, ea ar vrea sa vorbim folosind acel nenorocit timp trecut. Ma intreb, insa, daca despre Cornel Ostahie, Omul, Scriitorul, Iubitorul de Arta si, mai presus de toate Prietenul, vom putea vorbi, vreodata, la timpul trecut? Peste poate, asa ceva!
Pentru ca el, Corneliu Ostahie a fost, este si va ramane o prezenta cu un rafinat contur moral si sufletesc, un intelectual de in toata puterea cuvantului. Dar, asa cum mai spunem ceva mai inainte, a fost si va ramane un Prieten. Scriu Prieten pentru ca acestui cuvant nu ii pot adauga nici-un alt calificativ. Mai ales acum, cand sub povara nenorocitului nostru capitalism de cumetrie, acest cuvant - Prieten - este, prin el insusi, suficient, pentru a numi cu adevarat o identitate unica si irepetabila in cursul framantat al timpului in care facem umbra acestui pamant.
Prima noastra intalnire s-a intamplat, daca nu ma insel, prin 1976, adica atunci cand, intrand in biroul nostru de la etajul III, aripa dinspre Pavilionul Economiei Nationale( cum i se spunea pe atunci) al Casei Scanteii- folosesc desigur limbajul vremii- am vazut o figura noua.Era un tanar cu o privire senina si directa, care s-a ridicat foarte natural de pe scaun, mi-a intins mana si s-a prezentat:- Sunt Corneliu Ostahie, noul coleg.
Cunostinta, este un fel de a spune pentru ca, in ceea ce ma priveste, ii cunosteam, de ceva vreme, dupa semnatura. Ca poet sau ca reporter din paginile revistelor Viata studenteasca si Amfiteatrul- unde iscalea Corneliu Ostahie Cosmin si pot spune ca eram un cititor aplecat al scrisului sau. O data fiind facute prezentarile si, prin aceasta, debutul lui Cornel in biroul pe care Marele Blond, Fanus Neagu, il botezase Sectia capul si picioarele(fiindca aici coabitau sectiile de propaganda si de sport ale ziarului), seful nostru direct, regretatul si neuitatul A I Zainescu ne-a si facut de drum la Teleorman, la Arges si la Olt. Am plecat impreuna, vajnici si entuziasti reporteri si asa am ramas in toti acesti aproape 40 de ani. Adica impreuna”, dincolo de atatea si atatea incercari ale vietuirii noastre.
Ba, inca, asa ne-au si prins momentele fierbinti si dramatice ale lui decembrie 1989, ca reporteri in Coreea de Nord si , apoi, in China, unde am si petrecut cam doua saptamani in regim de exilati fara exil.
Am pomenit anume aceste amanunte de epoca- pentru care niscai puritani de drept comun m-ar putea acuza ca sunt nostalgic!- pentru a retine un fapt care , cred, ca este esential pentru identitatea morala si sufleteasca a lui Corneliu Ostahie. Si anume sinceritatea sa absoluta, buna lui credinta desavarsita cu care ii trata pe cei carora le acorda increderea si, prin aceasta, prietenia sa. Ma refer la faptul ca daca pentru foarte multi, dureros si, mai cu seama, dezamagitor de multi dintre semenii nostri, acel insangerat decembrie 1989 a fost (si) un fel de hartie de turnesol care le-a devoalat adevaratul lor mod de a gandi si de a se comporta, abjurandu-si credintele intru care pana atunci jurasera cu foc si cu impatimire, pentru Corneliu Ostahie aceste evenimente nu au facut decat sa imi intareasca si sa ne intareasca increderea si pretuirea pentru caracterul sau frumos si pentru verticalitatea sa. Corneliu Ostahie - iata un mod esential si durabil de a defini o viata cu adevarat frumoasa, dedicata, cu o generoasa uitare de sine,alatur de admirabila lui sotie, Cristina, celor cu care impartea vise si poeme cu contur de lumina.
Om al echilibrului si al bunei masuri in tot si in toate, Cornel Ostahie nu avea cum sa se numere printre aceia care se auto-propun, se auto-sustin si se auto-premiaza la bursa veleitarilor. Discret si sobru, el a scris o poezie plina de un gen aparte care nu avea cum si de ce sa fie la moda si sa sparga piata. Dar, cu siguranta, ea trebuie recitita si asezata la locul aparte pe care il merita intr-o viitoare istorie a literaturii romane. Asa dupa cum eseurile sale critice- pentru care, parafrazand o vorba a lui G. Calinescu- l-am acuzat (vorba sa fie!) ca a trisat visand pe marginea picturilor sau a graficilor vor fi, fara doar si poate, o marturie vie despre artele plastice romanesti ale zilelor noastre.
Ar fi multe, foarte multe de scris si de povestit despre Corneliu Ostahie, dar ii rog pe prietenii nostri sa ma inteleaga si sa ma pasuiasca. Promit si, bineinteles, ii promit si lui Cornel, ca in timpul imediat urmator voi termina mult prea intarziatul meu volum de amintiri . Volum pe care l-am gandit sub semnul versului unui alt neuitat prieten si poet, George Tarnea: Viata-n cacealmale plus trei papagali, in care voi depune marturie atat despre anii boemei studentesti: 1965- 1971 cat si din cei ai boemei din presa tinereasca: 1971- 1989.
La ora cand aceste sarace cuvinte pleaca spre cititor ,sufletul bland si curat al lui Corneliu Ostahie va fi ajuns in in Seninul Divin al Cerurilor. Unde se va intalni cu alti colegi ai nostri de ziar: cu Vasile Cabulea, Pavel Perfil (Pafka), cu Ioan Strugari si Alexandru Iancu sau Geta Paraschiv , cu Gicu Cucu, Nicu Cosoveanu, Lidia Popescu, Domnita Vaduva, Costi Stan si Vasile Ranga, cu Laurentiu Olan (Lolo), Dragomir Magdin sau Georgica Ecliserescu, cu Nae Militaru, cu Ileana Podoleanu si Cristina Balint- binecuvantata fie-le, tuturor, odihna in Imparatia Domnului!
Somn lin, Cornel si iarta-ne daca in acest ragaz in care am impartit bunele si relele am avut prea putina vreme pentru a deslusi intelesurile tainuite ale acelei unici pe care aventuri numai tu ai stiut a o numi atat de ravasitor si dureros de frumos:
- Experiente pe sufletul viu.

xxx

19 septembrie 1951 " 11 octombrie 2015
S-a nascut in orasul Roznov, judetul Neamt.
Licentiat in Filosofie.
Membru titular al Uniunii Scriitorilor din Romania.
A publicat urmatoarele carti:
Balans (versuri), Ed. Junimea, Iasi, 1976;
Recif (versuri), Ed. Eminescu, Bucuresti, 1980;
Vasile Chinschi. Memoria privirii (eseu) Ed. Sport-Turism, Bucuresti, 1981;
Experiente pe sufletul viu (versuri), Ed. Eminescu, Bucuresti, 1983;
Existenta de proba (versuri), Ed. Eminescu, Bucuresti, 1985;
Ochii Cobului Poe (versuri), Ed. Eminescu, Bucuresti, 1989;
Artisti, ateliere, galerii (eseuri, cronici, interviuri), Ed. Karta Graphic, Ploiesti, 2009, editia I; Ed. Detectiv, Bucuresti, 2011, editia a II-a;
Muzeul straniu (versuri), Ed. Dacia xxi, Cluj-Napoca, 2011;
Clinamen, Ed. TipoMoldova, colectia Opera Omnia, Iasi, 2913.
Colaborator permanent al revistelor Insemnari iesene, Literatorul, Bucurestiul literar si artistic si al site-ului www.artindex.ro
sursa: www.artindex.ro