Victor Opaschi, Secretar de Stat pentru Culte, a vorbit intr-un interviu pentru Q Magazine despre diplomatia religioasa, subiectivismul credintei si politica printre culte.
De 23 de ani neintrerupti l-a insotit pe presedintele Ion Iliescu pe drumul sinuos al tranzitiei romanesti in calitate de consilier pentru cultura si culte (1990-2012). Premierul Victor Ponta l-a cooptat in echipa guvernamentala ca secretar de stat in Ministerul Culturii si Patrimoniului National (2012-2013), iar din februarie 2013 l-a numit la conducerea Secretariatului de Stat pentru Culte. Victor Opaschi este o persoana cu o vasta experienta in zona relatiilor stat-culte, profund cunoscator al vietii religioase, promotor al libertatii religioase, capabil sa impulsioneze si sa valorifice dinamismul vietii religioase in folosul tuturor.
A sprijinit cultele religioase pentru a-si redobandi rolul si locul pe le-au avut in viata societatii romanesti, a militat pentru reintrarea in legalitate a Bisericii Greco-Catolice, pentru restabilirea relatiilor diplomatice cu Vaticanul, a pregatit inca din anul 1991 vizita Papei Ioan Paul al II-lea in tara noastra, s-a implicat decisiv in buna organizare a Festivalului George Enescu incepand cu anul 1991 si a avut un aport considerabil la infiintarea Institutului Cultural Roman. Sunt doar cateva dintre realizarile sale politice.
A avut un rol deosebit de important la normalizarea relatiilor dintre statul roman si Casa Regala, pentru aceasta fiind decorat de Regele Mihai. Poate cea mai complexa si mai sensibila misiune careia a avut a-i face fata a fost infiintarea Comisiei Internationale pentru Studierea Holocaustului din Romania, la initiativa presedintelui Ion Iliescu, al carui reprezentant a fost in cadrul comisiei. Pentru aceasta activitate a fost decorat in 2009 de presedintele Traian Basescu.

Pe mine ma preocupa cetatenii, nu doar cultele religioase

- Am in mana un volum recent editat de Secretariatul de Stat pentru Culte intitulat State and Religions in Romania. Cred ca putine institutii publice din Romania reusesc sa publice un material de o asemenea calitate intelectuala si grafica. Care e povestea acestui volum?
- Cand am devenit secretar de stat pentru Culte, in februarie 2013, am inteles ca o mare provocare a relatiei dintre stat si cultele religioase din Romania o reprezinta cunoasterea dinamicii religioase, sau mai bine zis lipsa cunoasterii acesteia! Marea majoritate a oamenilor cu care interactionam nu cunosteau lucruri elementare despre viata religioasa din Romania, aducand tot timpul in discutie stereotipurile avansate de presa. E, totusi, un domeniu extrem de complex si de sensibil asupra caruia s-au aplecat de-a lungul istoriei toti marii ganditori, ceea ce inseamna ca astazi avem o pluritate de scoli de gandire asupra articularii relatiei dintre stat si Biserica. Relatia puterii politice cu cultele religioase si raportarea acesteia la fenomenul religios este una dintre cele mai delicate tipuri de politici publice pe care le are de implementat orice guvern intr-o democratie. Mi s-a parut in acel moment ca suntem intr-un fel de dialog al surzilor si ca societatea in ansamblul ei nu stie mare lucru despre fenomenul religios - lucruri concrete, fapte, nu speculatii. Am considerat ca si Secretariatul de Stat pentru Culte, ca orice institutie publica, are datoria sa informeze si sa se prezinte in fata cetatenilor in mod transparent si proactiv. Nu e nevoie sa asteptam sa apara in presa diverse subiecte de dezbatere ca sa ne pronuntam asupra lor, sa corectam diferite speculatii, zvonuri, cifre aruncate la intamplare: este de preferat sa asezam dezbaterea publica pe baze corecte si clare in privinta relatiei dintre stat si Biserica. Cu entuziasmul inceputurilor, le-am propus colegilor mei si am redactat in cadrul institutiei o prima varianta a cartii, in limba romana (Statul si cultele religioase), cu informatii de la toate cele 18 culte religioase recunoscute, precum si de la institutii publice. Am primit o avalansa de felicitari, de observatii constructive, precum si impulsul de a trece la publicarea unei editii in limba engleza, ca instrument de lucru si in plan international.

- Se implinesc doi ani de cand sunteti la Culte. Ce faceti dumneavoastra opt ore pe zi la birou?
- In primul rand, cel mai adesea nu stau mai putin de 12 ore pe zi la birou, iar sambata si duminica sunt prezent la diverse ceremonii religioase. In ultimii doi ani, cred ca am reusit sa deblochez multe dintre restantele administrative ale institutiei, am refacut la recomandarea Curtii de Conturi proceduri care trebuiau aduse la zi.
Dar, dincolo de aspectele administrative, functia este una politica si prin urmare poarta cu sine responsabilitatea politicilor publice legate de viata religioasa. E si o functie de mediere, asa cum ne impune HG de functionare a institutiei. Secretariatul de Stat pentru Culte aduce la aceeasi masa culte si institutii publice. Cultele religioase nu sunt institutii de stat sau ale statului. Sunt organizatii publice de drept privat asemanatoare cu universitatile, daca vreti. Sunt localizate mai degraba in zona societatii civile, iar acest lucru ne obliga la un dialog constant cu ele. Sunt parti insemnate ale societatii atat sub aspect numeric, acoperind circa 99,8% din populatie, dar si calitativ, prin aportul pe care-l au la binele comun, intr-un registru juridico-politic definit de neutralitatea activa a statului. Deci, daca vreti, secretarul de stat pentru Culte e un mediator intre stat si aceasta parte importanta a societatii civile care sunt cultele religioase.
In plus, rolul meu este si unul de reprezentare si de informare. Adesea sunt pus in situatia de a catehiza persoane publice in ceea ce inseamna politicile publice religioase din tara noastra. Apoi, ma vad zilnic cu reprezentanti ai cultelor, oameni politici, reprezentanti ai asociatiilor religioase, ai ONG-urilor, ai presei s.a.m.d., in incercarea de a identifica punti de consens necesare in orice democratie. Dupa mai bine de 25 de ani in serviciul public, am invatat ca politicianul trebuie sa caute consensul in favoarea tuturor cetatenilor si sa nu se lase intimidat de vocile cele mai stridente.
Functia de secretar de stat pentru Culte este una politica, iar asta inseamna responsabilitate in fata cetatenilor: trebuie sa ai tot timpul constiinta faptului ca activitatea ta este una care genereaza schimbari in viata tuturor cetatenilor, nu doar a cultelor religioase ca institutii.
- Deci nu e un loc potrivit pentru un tehnocrat, adica un teolog in cazul de fata, pentru ca teologia singura nu isi propune si nici nu poate oferi o cunoastere practica a dinamicii politice a relatiei dintre stat si culte, in cazul nostru!
- Exact. Cunoasterea lui Dumnezeu, cum am putea defini mai popular teologia, nu te ajuta prea mult, spre exemplu, la medierea relatiei dintre un cult religios si o institutie publica. Desigur, cunostintele despre fenomenul religios, cunostintele teologice chiar pot ajuta si ajuta foarte mult la intelegerea particularitatilor vietii religioase si ale functionarii cultelor religioase. Dar capacitatea de a lua decizii rapide si ferme, luand in considerare atat particularitatile locale, cat si nevoile de ansamblu ale societatii nu se invata din tratatele de teologie, ci din practica politica. Teologul converteste la credinta in Dumnezeu, pe cand politicianul e obligat sa practice, daca vreti, o convertire la democratie.
sursa: Qmagazine
(Va urma)