Mariustuca.ro / Marius Tuca - librar pentru o zi, poet pentru o viata (Autor: Paul Rogojinaru )
De vreo doua decenii pe Marius Tuca inca nu prea stii cum sa-l definesti si unde sa-l incadrezi.
E in primul rand ziarist si apoi poet sau e mai intai poet si apoi ziarist? Ca sa nu se blocheze si sa nu se complice in fata unei asemenea intrebari, admiratorii sai ar raspunde dintr-o rasuflare: e si una si alta. Intransigentul ziarist, incomodul, tupeistul Tuca , cel care a tinut un deceniu aproape toata suflarea Romaniei cu ochii lipiti de televizor la show-urile sale, sa aibe oare adierile sensibile ce duc spre poezie?
Ei bine, unele intrebari au primit raspuns odata cu prezenta sa intr-o librarie unde a fost invitat sa-si puna sufletul pe tava, cum se zice.
De ceva vreme Libraria Bizantina, situata pe strada Bibescu Voda 20, din Capitala, are bunul obicei de a invita in fiecare seara de miercuri, incepand cu ora 19, un poet, un scriitor, in general un om bine ancorat in cultura sau in treburile cetatii, pentru discutii amicale, colocviale, cu publicul. Se prezinta ultimele creatii in premiera, de multe ori la nivel de manuscris, ori se pune in discutie conditia si locul pe care il ocupa cartea in constiinta individuala sau colectiva a cititorilor. Candva, intr-o dizertatie, Noica amintea:
- In jurul unei opere noi, ceilalti se strang ca mustele pe laptele proaspat, spune Hegel. Si incepe apoi un intreg balet. Pe de o parte, artistul se ascunde in opera, se identifica cu ea si declara ca ea spune totul; pe urma simte totusi nevoia sa explice, sa vorbeasca si declara ca opera nu spune totul, ca ea nu ii epuizeaza idealul. Pe de alta parte, criticul vine si aseaza opera lui peste opera artistului, declarand ca explica opera acestuia.
Cum n-a fost o lansare propriu-zisa de carte, Marius Tuca a fost ferit de acest balet. Cu un aer proaspat, alimentat in primul rand de prezenta cititorilor sai, Tuca si-a apropiat auditoriul baleind permanent intre gluma (cum ii sade bine olteanului!) si raspunsuri pertinente la intrebarile legate de starea de emotivitate, de constructia in sine a poeziei si de inspiratia divina, fara de care poezia n-ar fi decat cuvinte goale, ce din coada au sa sune, cum spune marele Eminescu.
Pentru a crea cadrul intim necesar dialogului, invitatul Librariei Bizantine a inceput prin depanarea amintirilor ce l-au apropiat de poezie, de lectura in general.
- Primele mele ganduri legate de citit sunt din copilarie, atunci cand parintii imi faceau cadou de Mos Craciun carti. Cartile le ascundea Mos Craciun undeva prin casa. Prima data am dat din intamplare peste ele si le citeam pana sa vina Mos Craciun. Apoi trebuia sa mimez surprinderea, cand venea Mosul, ca ce cadouri frumoase am primit. Dar ele erau deja citite. O alta amintire este legata de biblioteca mamei. Erau foarte multe volume si am inceput prin a devora initial cartile mai subtiri. Abia mai tarziu am trecut la Dostoievski. Cand insa am putut sa fac eu ceva pentru carte, am facut, impreuna cu ziarul, Biblioteca Pentru Toti. Putini stiu ca s-au vandut 20.000.000 de exemplare.
In continuare autorul a citit versurile poeziei Noapte buna, din recentul volum aparut Istoria unui Tu, urmand ca, la final, sa surprinda cu lecturarea in manuscris a poemului Un tren numit dorinta.
Seara s-a incheiat cu o sesiune de autografe si fotografii facute alaturi de cei care-i indragesc poezia. Afara, cativa stropi de ploaie racoreau asfaltul incins, exact ca in urma cu 20 de ani, cand Marius Tuca lansa, la Libraria Sadoveanu, prima sa carte intitulata Jurnalul de la miezul noptii.
Si daca atunci tanarul debutant surprindea prin a sa poezie de ziar, astazi, maturitatea si sensibilitatea versurilor sale il cristalizeaza si-l impune ca poet deja prezent si persistent in constiinta miilor sau zecilor de mii de cititori ai sai. Peste Bucuresti inserarea inghitea metodic lumina zilei.