Senatorul Ioan Chelaru a sustinut o declaratie politica intitulata "MESAGER INTRE CER SI PAMANT", pe care o puteti citi in continuare.

S-a scris o pagina de istorie si ma simt onorat, si coplesit, ca am avut sansa sa fiu martor si sa traiesc alaturi de milioane de credinciosi, acest sfant moment. Imi doresc ca mesajul meu de astazi sa va bucure inimile si sa ajunga in constiinta dumneavoastra, pentru ca ceea ce am trait duminica, 27 aprilie 2014 este de o insemnatate fara precedent in istoria de 2.000 de ani a Bisericii Catolice, care a celebrat ceremonia de canonizare a Papei Ioan al XXIII-lea si a Papei Ioan Paul al II-lea.
Mila, iertare, jertfa, bunatate, iubire pentru semeni - sunt cuvinte ce descriu viata si activitatea celor doi Sfinti Parinti in randul crestinilor din lumea intreaga. Acesti giganti ai credintei au raspandit pe Pamant cuvantul lui Dumnezeu si au semanat speranta si dragoste acolo unde ura si dezbinarea invrajbisera sufletele pierdute. Bucuria credintei libere a crestinilor care i-au asteptat, i-au urmat si i-au pastrat in minte si inima este semnul tangibil al Providentei.
Intr-o perioada in care omenirea a inlocuit compasiunea cu ura, fiind indiferenta la atrocitatile care se comit in lume, la suferinta, durerea si moartea semenilor, intr-o sfanta zi de duminica credinciosii si-au intors privirile catre Ceruri si au rostit rugaciuni pentru cei doi Papi ai secolului XX - preaiubitii curajosi ai lui Dumnezeu, a caror bunatate a alinat suferintele si durerile celor chinuiti.
Lumea s-a oprit pentru o clipa pentru a simti emotia profunda a intalnirii cu Iisus si pentru a rescrie prezentul Bisericii. Cand omenirea parea a fi inclestata si amortita de frica zilei de maine, de teama rautatilor si de goana nebuna dupa lucruri materiale, s-a reasternut pacea si speranta in sufletele noastre, si cu smerenie si iubire de Dumnezeu, am ingenunchiat in fata Sfintilor Parinti.
Referindu-se la acest moment, intr-una din evocarile de exceptie, Preafericitul Cardinal Lucian ne explica: "Canonizarea unui papa este semn de mare curaj, dar asta spune iarasi ca Biserica nu este o societate mondena sau politica. Numai cei ce citesc Evanghelia, in cursul luptei dintre Lumina si Intuneric descopera in tacerea rabdarii Cerului lucrarea iertatoare a Providentei, singura in stare sa ofere curs evenimentelor vietii bisericesti si fiecarui om de credinta."
Ioan al XXIII-lea a marcat deschiderea Bisericii Catolice catre lumea moderna. Grija lui pastorala a facut ca poporul sa-l numeasca "Papa cel bun". A fost initiatorul unei reinnoiri a Bisericii, a promovat evanghelizarea, ecumenismul si dialogul cu toti oamenii, indiferent de apartenenta culturala si religioasa.
Ioan Paul al II-lea a schimbat fata lumii. Nobositul suveran pontif, acest prim urmas din Estul comunist instalat pe Scaunul papal, a strabatut, ca pelerin mai toate merdianele globului, intalnind sute de milioane de crestini, propovaduindu-le fara preget, credinta in Dumnezeu si iubirea intre oameni. In cadrul doctrinei Bisericii Catolice, pe care a cunoscut-o ca nimeni altul, a cutezat si a reusit sa sparga unele tipare. A putut intrevedea aceasta doar o personalitate uriasa de talia sa: un Papa filosof, poet, dramaturg, sportiv, poliglot, cunoscator si iubitor de oameni, asa cum o demonstreaza scrierile si actiunile sale.
Pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea a fost unul dintre cele mai lungi - 26 de ani, pentru romani avand o semnificatie speciala anul 1999, indeosebi zilele 7- 9 mai, cand Ioan Paul al II-lea a vizitat Romania.
Ne aducem aminte de salutul de binecuvantare a pamantului Romaniei care a coplesit intregul auditoriu. Citez: "Cu mare bucurie sosesc astazi in Romania, natiune mult draga mie si pe care de multa vreme doream sa o vizitez. Cu profunda emotie i-am sarutat pamantul, recunoscator inainte de toate lui Dumnezeu cel Atotputernic, care in prevazatoarea Sa bunavointa mi-a harazit sa vad realizat acest gand".
Acea vizita a deschis calea refacerii unitatii crestine si a alinat poporul roman, numind tara noastra "gradina Maicii Domnului". Primul mesaj al papei, "Nu va temeti!" - venea din intreaga sa existenta. Nu trebuie sa uitam ca Papa Ioan Paul al II-lea a cunoscut si a trait suferinta dictaturii fasciste, a dictaturii comuniste, a doua dictaturi criminale care omorasera sute de mii de polonezi si cunoscuse Holocaustul. A fost un pelerin care a contribuit decisiv la caderea Zidului Berlinului si a Cortinei de Fier.
In anul 2003 a fost o adevarata incantare si bucurie pentru sufletul meu sa primesc binecuvantarea Sfantului Parinte Papa Ioan Paul al II-lea. Atingerea mainii sale nu a fost atingere de carne si sange, privirea sa nu a fost privire, ci iubire transformata in iris, o bunatate si o intelegere infinite care treceau prin mine. Desi stiam ca este suferind, si ca starea de sanatate se degradase, l-am urmarit cum prin rugaciunea sa parea ca se scufunda pana in adancul sufletului. Era un moment in care Papa se lasa purtat in Inalturi, ca o rugaminte si o cautare totala de a se identifica cu vointa lui Dumnezeu. Astazi, mai mult ca oricand, cred ca am ingenunchiat in fata ultimului gigant al scenei mondiale, singurul purtator de cuvant international al valorilor universale. Cred cu tarie ca, acest moment, dupa botez, a fost cel mai important din viata mea de crestin. Pot spune ca Ioan Paul al II-lea, acest Sfant a fost ales de Dumnezeu, pentru a schimba fata lumii intregi.
Nu as vrea sa inchei declaratia de astazi fara a va prezenta cuvantul Inalt Preasfintitului Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucuresti privind canonizarea lui Ioan al XXIII-lea si Ioan Paul al II-lea : "Pentru Biserica din Romania, ca pentru intreaga Biserica, in primul rand este o bucurie sa-i avem de mijlocitori pe doi Papi cunoscuti nu numai in Biserica, dar si in afara ei. (...) Precum ne-a iubit si unul si altul, cu siguranta vor continua cu iubirea lor fata de tara si poporul nostru."
Tinand cont de cele prezentate mai sus, nu imi propun sa prezint mai multe detalii din viata sfintilor Papi care au fost proclamati duminica precedenta. Sunt zeci de carti care descriu amanuntit biografiile lor, dar la o simpla privire ies in evidenta marile deosebiri care au marcat itinerarul lor pamantesc. As vrea sa remarc doua caracteristici comune legate de numele acestor vrednici urmasi ai sfantului Petru: amandoi se numesc Ioan. Semnificatia acestui nume s-a intruchipat in activitatea lor pastorala: Dumnezeu este milostiv. Papa Ioan al XXIII-lea a primit supranumele de "Papa cel bun", iar Papa Ioan Paul al II-lea s-a facut "crainicul Divinei Indurari". Cei doi nu ne-au invatat ca Dumnezeu este existenta absoluta, ca este atotprezentul si atotstiutorul, ca este fiinta in care toate calitatile sunt in gradul perfectiunii. Ne-ar fi sensibilizat prea putin sa auzim de la ei aceste lucruri, dar ne-au aratat ca Dumnezeu este milostivire imensa fata de fiecare om, ca ne deschide poarta iubirii sale indiferent de cat de multe au fost abaterile noastre de la calea sa, ca el este intelegator cu slabiciunile noastre, ca ne vrea liberi si fericiti in adevar si iubire, ca adevaratul sens al vietii noastre il include pe Dumnezeu si mantuirea Fiului sau, Iisus Hristos.
E greu sa cuprinzi in putine fraze spectrul sfinteniei lor si impactul pe care l-au lasat asupra lumii. Cred insa, ca ceea ce a impresionat fara exceptie la acesti doi giganti ai Bisericii timpului nostru a fost pasiunea lor nemasurata pentru om. Ei au fost slujitori ai lui Dumnezeu si slujitori ai omului, au fost in mod eminent slujitorii slujitorilor lui Dumnezeu. Au iubit omul peste tot pe unde l-au intalnit; l-au iubit indiferent de apartenenta lui religioasa, de culoarea sau de cultura sa; s-au apropiat de el si l-au imbratisat in complexitatea existentei lui. L-au pretuit fara sa fie nevoie sa coboare de sus cu privirea spre el, deoarece din locul spiritual in care au ales sa se situeze i-au facut egali pe toti oamenii. Avem si noi nevoie de aceleasi trairi ca sa simtim ca suntem oameni.
In Duminica Milostivirii Divine, iubirea credinciosilor a deschis Portile Raiului pentru doi dintre cei mai iubiti pamanteni. Suflet de crestin, pagan sau ateu, pentru noi toti, Sfintii Ioan al XXIII-lea si Ioan Paul al II-lea vor mijloci inaintea lui Dumnezeu calea spre nemurire.
Ultimul paragraf din predica Papei Francisc de la Sfanta Liturghie este o mangaiere, un indemn cald spre a pastra vie credinta din sufletele noastre : "Noii sfinti pastori ai Poporului lui Dumnezeu (...) si unul, si celalalt sa ne invete sa nu ne scandalizam de ranile lui Cristos, sa inaintam in misterul milostivirii divine care intotdeauna spera, intotdeauna iarta, pentru ca intotdeauna iubeste."
Sfinte Ioan al XXIII-lea, roaga-te pentru noi!
Sfinte Ioan Paul al II-lea, roaga-te pentru noi!