Magazin: Miracolul numit Tiziano (Autor: PAUL IOAN)

Geniul venetian care a facut din peisaje, din scenele religioase si cele mitologice si din portretele exceptionale, autentice opere de predat in scolile de pictura universala, a fost numit, inca din timpul vietii, "Un soare printre stele". Asa se explica faptul ca numai la douazeci si cinci de ani, imediat dupa moartea lui Giovanni Bellini (1516), Tiziano Vecellio este numit "pictor oficial al Republicii Serenissime Venetia". Era un titlu care demonstra ca tanarul nascut la Pieve di Cadore (in muntii Dolomiti) era un geniu al picturilor care deja realizase mai multe fresce religioase de o frumusete si profunzime exceptionale.
Fostul adolescent obisnuit sa lucreze in mozaic - meserie pentru care se pregatise in familie - ajunge in atelierul lui Giovanni Bellini si-si uimeste atat maestrul, cat si pe ceilalti ucenici. Tiziano se imprieteneste cu Giorgione (Giorgio da Castelfranco), formand o amicitie productiva si foarte eficienta pentru tinerii maestri. Tiziano este chemat la Roma, dar sufletul lui ramane la Venetia, unde incepe sa elaboreze nudurile de femeie atat de faimoase, care i-au dus faima in toata Europa. "Bachus si Ariadna" sau "Sarbatoarea lui Venus", capodopere care-l vor consacra definitiv pe venetianul ce "domneste" peste orasul din laguna.
Dar una dintre cele mai expresive lucrari ale sale, care au starnit admiratie si printre detractorii sai, a fost fresca "Adormirea Maicii Domnului" (Assumption) din 1518 (pentru altarul mare al bisericii Santa Maria Gloriosa dei Frari, Venetia), cea mai mare piesa de altar din regiune. Ea are 690 cm x 360 cm si descrie inaltarea la Cer a Fecioarei, inconjurata de ingeri si sprijinita de nori, cu Dumnezeu asteptand-o cu bratele deschise si avand alaturi un heruvim cu o coroana. Atat de vestita a fost acea fresca, imediat dupa desvelire, incat insusi Carol al V-lea a trimis o delegatie pentru a-i descrie capodopera lui Tiziano. Consecinta a fost ca regele l-a chemat imediat la palat pentru a-i face cateva portrete - ceea ce maestrul venetian a si facut.
Doua capodopere incontestabile ale pictorului "stelar" sunt "Concert pastoral" si Venus din Urbino". Venus a trezit atatea controverse in epoca, incat poate fi comparata cu "Olympia" a lui Manet din 1863. Lucrarea suspect de senzuala aduce aminte foarte bine de Giorgione cu a sa "Venus Dormind" (1510). Dar zeita lui Tiziano a fost realizata in 1538 si model i-a fost o anume Angela del Moro, o curtezana din Venetia care-l insotea pe maestru (se spune ca ii pregatea masa de seara). Mark Twain spune ca este "cea mai nebuneasca si mai obscena pictura din lume". Poate ca scriitorul exagera, caci in veacul in care a creat a aparut "Olympia", care este inspirata de Tiziano si Giorgione...
O alta controversa starneste "Concertul pastoral". Trei barbati normal imbracati sunt acompaniati de doua femei dezbracate, iar sensul mitologic acordat acestei scene este ca muzicantii sunt insotiti de muzele lor, care sunt inspiratoarele versurilor care vor insoti muzica. Si cu acest prilej incantator, maestrul se dovedeste a fi un peisagist foarte sensibil, caldura si finetea arborilor impletindu-se cu tristetea casei care se vede in departare... Dar maestrul mai este si precursorul unei teme esentiale a impresionistilor: femeia la baie. In acest sens, sa admiram cum se cuvine capodopera "Diana si Actaeon", realizata in 1559.