ZIARUL METROPOLITS - Marius Manole: "Omul poate trai fara teatru, dar nu poate trai fara mancare"

"Mai rau decat moartea si decat boala nu e nimic pe lumea asta. Totul este rezolvabil", marturiseste Marius Manole. Ce ar putea sa-l desparta de teatru? Ce asteapta actorul de la spectatori? In cine crede? Ce a invatat in momentul in care "a imbatranit"?
Cititi un interviu cu un actor care spune ca ar juca chiar si de patru ori pe zi si care crede ca "pe fond de oboseala, teatrul poate sa fie exceptional".

Judy Florescu: Toti tinerii actori carora le-am luat interviu pana acum mi-au spus ca esti modelul lor datorita ritmului tau de munca.
Marius Manole: Eu cred ca asta e foarte bine: si pentru ei si pentru mine. Pentru ei e bine pentru ca intr-adevar ritmul meu de munca a fost unul foarte bun. Si daca ei reusesc sa se inspire din chestia asta si sa munceasca foarte mult, nu pot decat sa ma bucur. De fapt, sa stii ca nu talentul lipseste de pe piata noastra, lipseste credinta oamenilor si puterea de munca, iar daca asta se castiga mai ales la cei tineri, e un lucru foarte bun.
- Si ei ar vrea sa joace trei piese pe seara...
- Eu sunt si adeptul matineelor. Eu as juca la 11.00 dimineata, as juca la 3 dupa-amiaza, as juca seara la sapte si eventual as juca inca unul de la 10 noaptea dupa aceea.
- Ai face un record absolut!
- N-am nici o problema in a juca mult. Atat timp cat faci ceea ce-ti place, nu cred ca obosesti, nu cred ca te epuizezi. Tot timpul m-au intrebat pe mine: "dar nu crezi ca te epuizezi" si eu: "ce sa epuizez?". Pana la urma, meseria asta e un schimb de energie profitabil.
- Te ajunge oricum oboseala.
- Eu cred ca pe fond de oboseala teatrul poate sa fie exceptional. Mi s-a intamplat sa fiu extrem de obosit si sa am unele dintre cele mai bune reprezentatii cu un spectacol sau altul. Mi s-au intamplat lucruri bune, facand lucruri care aparent erau gresite, iar de acolo mi-au venit alte lucruri bune, doar fiindca nu am judecat prea mult, ci am avut incredere in instinctul meu.
- Ai un atelier despre studiul imaginii...
- Si pentru mine e curios ca fac acest atelier pentru ca nu am vrut la inceput. Eu credeam ca sunt un pedagog prost. In continuare, cred despre mine ca sunt un pedagog prost, dar mi-am dat seama ca imi face mare placere sa lucrez cu oamenii care nu au treaba cu teatrul si nu vor sa faca teatru, si vor doar se deschida sufleteste si sa se bucure pentru cateva ore.
- Despre care imagine vorbiti la ateliere?
- La ateliere vorbim despre imaginea ta cu tine care dupa aceea se reflecta in ochii celor din jur. E mai mult o munca cu tine insuti. Ca sa ai o imagine buna intai trebuie sa ai o imagine frumoasa inauntrul tau, imagine pe care o construiesti bazata pe niste realitati, pe niste atuuri pe care le ai.
Pe mine nu ma intereseaza imaginea mea, pentru ca eu sunt artist. Eu nu vreau sa fac pe plac nimanui. Nu vreau ca oamenii sa aiba o imagine buna despre mine. Oamenii trebuie sa aiba o imagine despre mine cum sunt la teatru. Poti sa faci multe lucruri, daca te pasioneaza ceva, numai ca problema noastra e ca nu ne mai pasioneaza nimic.

(Va urma)