Actorul Silviu Biris joaca pe scena Teatrului National. Pentru el, scena este sensul vietii in acest moment al trecerii sale efemere pe Terra. Aici se simte bine, ca pestele in apa. Scena este sensul vietii sale, "in acest moment al trecerii sale efemere pe Terra". Sunt zile in care este mai posomorat, dar cand intra in scena problemele dispar.
Are doi copii si este un barbat implinit.

- Spuneai mai demult ca, "din pacate, traim in era condusa de calculatoare, de violenta, de pornografie, atat pe ecrane, cat si pe sfanta scandura a scenei". Cum se poate remedia aceasta situatie?
- In plan social nu mai avem ce face, din pacate ,,raul a fost facut" - ne globalizam. Si totusi, ni se ofera sansa uriasa sa constientizam aceste efecte nefaste si sa luam atitudine, pana nu e prea tarziu! Noi sau ......ei, aceia ce cred ca sunt demiurgi si se joaca cu destinele oamenilor. In arte, in teatru, cred foarte mult in forta exemplului, a unei ,,sacre contaminari".
- Care este secretul tau? Exista o taina a actoriei?
- Un actor poate trai fara sa joace, dar traieste ,,prost si trist". Suntem unii dintre putinii indivizi ai societatii care suferim imens atunci cand nu muncim. Da-i actorului sa joace, sa munceasca si sa fie cel mai fericit. Aceasta este vocatia noastra. Consider ca nu este o meserie, e un mod de viata, un destin. Secretul meu? Pai daca e secret, nu-l spun!!!
- Scena este sensul vietii tale?
- In acest moment al trecerii mele efemere pe Terra, da.
- Adori scena?
- Ma simt bine pe scena, uneori ca pestele-n apa. Teatrul e terapie pentru spectatori, dar si pentru actori. Sunt zile in care sunt mai posomorat, dar cand intru-n scena si mai ales ma aflu in fata publicului, problemele - nu exagerez - dispar, cel putin cat sunt Charles Edstaston, Lacusta-Voda sau Aurelian sau Amos.... In ceea ce ma priveste in pregatirea unui rol, trebuie sa existe anumite circumstante - pe unele chiar le provoc, un mic,,ritual", nu va ganditi la ceva ocult. Paradoxal ma apropii cu teama de partitura, dar totodata ma ,,arunc" asupra ei, cu alte cuvinte: la inceput ne masuram fortele, e ca o tatonare. Apoi lucrurile curg sa zicem normal, pornind de la adevarul, experienta, cunostintele mele vis-a-vis de rol, adaugand, asa cum se spune in teatru, treptat, ,,carne" personajului .Un rol il desavarsesti cu fiecare repetitie sau spectacol si moare din pacate o data cu tine. Cineva spunea foarte frumos ,,desenam in iaurt".
- Ai vreun defect?
- Oho!Daca am fi perfecti n-am avea nici un farmec. Mi s-a reprosat uneori ca sunt imatur sau insensibil. Dar in realitate nu sunt decat perfectonist, agasant, incapatanat, devotat, statornic, incomod.
- Te-ai decis sa ai doi copii la varsta la care multi barbati mai copilaresc. Cat de importanta este familia pentru tine?
- Asa este. Copilarisem suficient (desi tot timpul e loc sa te reintorci la copilarie). Copiii au aparut pentru ca i-am dorit atat eu, cat si Halina, nu au fost o intamplare. Familia joaca in viata mea rolul principal.
- Copiii nu ti-au incurcat cariera artistica? Sau dimpotriva?
- Dumnezeu ma iubeste, am doi copii mai destepti decat mine, de la care invat permanent. Fara voia lor m-au ajutat sa aleg de sapte ani incoace lucrurile cu adevarat importante si necesare carierei mele.
- Cum iti petreci timpul alaturi de copiii tai, de sotia ta? Ce lucruri faceti impreuna?
- Cat mai creativ, inteligent, cat mai mult. Ar fi stereotip daca as spune: stii, nu am suficient timp ca sa......bla bla bla ar spune fiica-mea. Timpul ti-l faci (prieten)!.E foarte importanta prezenta ta ca parinte pentru ei, sa ai rabdare, sa-i informezi specific varstei lor, o sa razi - chiar sa mancam impreuna e o mica sarbatoare. Sotia mea se afla intr-o etapa foarte buna a carierei ei si incerc sa o sustin cat mai mult. E destul de greu pentru ca sincer mi-as dori o vacanta fara sfarsit pentru noi doi.
- Ai prieteni printre actori? Da-mi cateva exemple.
- Vreau sa cred ca am prieteni, pentru ca alt defect al meu este naivitatea. Sunt foarte multi, nu-i enumar pentru ca nu vreau sa omit pe cineva si sa-l supar, desi un prieten adevarat nu se supara. In primul rand, toata generatia mea 1997 am ramas destul de uniti chiar daca suntem in teatre diferite, apoi colegii din Teatrul National, partenerii mei din spectacole, pentru ca ne iubim, ne uram, radem, plangem de fiecare data pe scena impreuna in spectacole si vreau sa cred ca n-avem cum sa ne ramanem indiferenti.
- In afara de pasiunea pentru teatru, ce alte pasiuni mai ai?
- Sportul (inotul, echitatia), in general miscarea in aer liber, gastronomia, filmele cu adevarat bune acompaniate de pop-corn, biografiile marilor personalitati ce au schimbat lumea, parfumurile fine, hainele elegante, pasiunea pentru calatorii, pentru nou (spectacolele de circ, o sansa unica si minunata pe care mi-a oferit-o Brindusa Novac in colaborarile cu Circul Globus), in general sunt un tip pasional.
- Cineva spunea ca un actor are sapte vieti, altfel nu ar rezista sa se consume putin cate putin, in fiecare seara pe scena. Ce parere ai?
- Parerea mea e ca, din pacate, are o singura viata, ca tot omul, dar pe care, intr-adevar, o duce altfel decat ceilalti si asta pentru ca, asa cum am spus la inceput, actoria e un destin.
- Ai aparut si tu in cateva reclame. Care sunt avantajele si dezavantajele acestui lucru?
- Da in facultate. Au fost bani frumosi si mi-au prins bine. Avantajele pot fi materiale daca ai noroc sau stii sa negociezi, iar dezavantajele - de imagine si credibilitate. Sunt exemple si de mari actori care promoveaza diverse produse alimentare, dar probabil au fost motivati financiar serios. Personal sunt destul de sceptic si atent. Dar nu ipocrit, as filma si gratis pentru o reclama la BossJ!