George Ivascu, directorul Teatrului Metropolis din Capitala, este un om o capacitate teribila de a munci. Talentul sau de a manageria aceasta institutie face ca, de fiecare data, spectacolele de la Teatrul Metropolis sa se joace cu casa inchisa. George Ivascu s-a impacat cu fosta sa sotie, regizoarea Alice Barb, si s-au recasatorit, tocmai pentru ca tin enorm unul la altul.
- Cat de greu este sa manageriati Teatrul Metropolis?
- Greu nu e, pentru ca atunci cand te pui sa construiesti teatrul, deci un loc in care se face cultura, un loc in care oamenii vin sa se simta bine, macar stii ca merita efortul. Greu este sa lucrezi cu oamenii, care nu vor sa se miste din mentalitatea teatrului de stat. Si atunci este foarte greu, pentru ca, asa cum am spus, exista diferenta intre angajati si salariati. Oamenii angajati sunt oamenii care se si angajeaza intr-o chestiune, iar cei salariati vin doar sa-si ia salariile. Din pacate, exista o proportie destul de mare de salariati.
- Ati infiintat un teatru care, din fericire, merge foarte bine. Cat de dificil este sa conduceti un asemenea teatru pe timp de criza financiara?
- E foarte dificil, mai ales ca e o problema pe piata culturala romaneasca. E primul teatru de proiecte. Dovada ca se cere un asemenea tip de teatru e solicitarea. Am inceput listele pentru luna martie. Pentru mine, ca manager, e perfect. Probabil ca asta se se doreste pe piata. Deocamdata, atat timp cat nu s-a votat bugetul, nu pot raspunde clar. Mi-as dori ca aceasta criza financiara sa nu afecteze calitatea spectacolelor. In al doilea rand, sper sa nu fie afectata resursa umana: onorariu, personalul tehnic care vorbeste de buna desfasurare a lucrurilor. Pe 29 ianuarie, Guvernul va lua in discutie bugetul national si bugetul local.
- Ce prieteni aveti in lumea artistica si in special in cea a actoriei?
- Pot sa afirm ca am multi prieteni, tocmai pentru ca relatia mea cu ei se bazeaza pe onestitate si, atunci, evident ca intr-o lume in care incerci sa furi capra vecinului, onestitatea, fidelitatea ma fac sa am prieteni. Am multi prieteni - publicul, care e numeros. Din lumea actoriei, cei mai buni prieteni ai mei sunt Tocilescu, Dan Mihaescu, Horatiu Malaele, George Mihaita, Florin Piersic. Ma intalnesc cu ei, dar in ultima perioada nu mai am eu timp.
- Care este relatia dumneavoastra cu actorii foarte tineri?
- Hai sa plecam de la faptul ca sunt profesor la UNATC. Relatia mea e mai mult una de grija. Ma gandesc ca ai ca profesor o motivatie. Acest teatru se ocupa de promovarea tinerilor.
- Cum este publicul romanesc care vine la teatru?
- Publicul romanesc este un public traditionalist. El vrea sa mearga din principiu, din snobism sau din reflexe conditionate la un anumit teatru. Exista oameni iubitori de teatru, dar si oameni foarte cultivati care sunt foarte atenti la tot ce e nou si de calitate.
- Stiu ca v-ati impacat cu fosta dvs. sotie, regizoarea Alice Barb. Este cea mai mare dragoste a vieţii dvs.?
- Alice e o femeie inteligenta. Suntem din 1989 impreuna. Ne-am impacat pentru ca divortul propus de Alice nu a dovedit decat ca e o femeie inteligenta, pentru ca m-a pus in situatia de a o cere in casatorie din nou. Este cea mai mare dragoste a vietii mele. Pare banala expresia, dar este chiar jumatatea. Compenseaza nevoile si lipsurile mele. Am simtit dintotdeauna ca e jumatatea mea. De-asta nu a existat nicio clipa de despartire sau de separare. Mesajul ei a fost nevoia de a fi mult mai atent si de a dedica un timp si familiei, nu numai teatrului. Teatrul Metropolis m-a facut sa stau 24 de ore pe baricade.
- Credeti in destin?
- Da, cred, si o spun hotarat. Nu este nimic intamplator din ceea ce ni se intampla.
- Credeti in astrograme?
- Cred in astrograme. Mi-am facut astrograma. Sunt o fire dinamica si-mi place sa actionez. Astrograma e mai mult o cunoastere de sine. Probabil ca unele evenimente urmeaza sa se intample, altele a vrut destinul sa le modifice.
- Sunt un director care are grija de un teatru. Actorul se impaca foarte bine cu familia. Arta actorului e arta de a emotiona, de a vorbi despre oameni.
- Ce alta meserie v-ati fi dorit sa practicati daca nu erati actor?
- Actor! Pentru simplul motiv pentru ca eu mi-am stabilit sa fiu actor: sansa de a te juca toata viata de-a hotii si vardistii e o sansa. Sau, daca o luam in sens metaforic, evident e sansa de a visa in realitate. Ideea de a avea mai multe existente intr-una singura e o imensa sansa.
- Spuneti-mi cateva cuvinte despre Teatrul Metropolis. Cum a fost infiintat?
- Aici exista un teatru necunoscut, Theatrum Mundi, unde fusesera niste productii interesante, dar destul de rare, astfel incat publicul nu ajungea sa aiba o obisnuinta. De altminteri, era o ca dire neatractiva, statea sa cada. Au trebuit sa mute statia din fata teatrului, ca sa nu cada acoperisul pe oameni. Cladirea arata jalnic pentru anii 2000, mai ales ca se afla in centrul Bucurestiului. Initial, s-a dorit a fi un teatru al tineretului. El este un teatru al tineretului, dar vin aici si actorii, regizorii cu spirit tanar care inca mai cauta tot felul de formule noi. De aceea, stagiunea aceasta am concentrat-o pe texte clasice in viziune contemporana. Veti vedea "Visul unei nopti de vara" in regia lui Dragos Galgotiu, "Hamlet", in regia lui Laszlo Bocsardi si "Puricele", in regia lui Horatiu Malaele. Vorbesc de trei proiecte clasice in viziune contemporana, pe langa celelalte proiecte ale noastre, texte premiate, texte de mare valoare europeana, cu actori mari. Totul a plecat de la ideea domnului Romeo Pop, care este actor si el si este si presedintele Comisiei de Cultura din Primaria Municipiului Bucuresti, la o intalnire cu mine, cand ne-am gandit cu adevarat ce s-ar putea face in nisa. Ne-am dat seama ca ar fi benefic sa repunem traditia romaneasca in adevaratul sens al cuvantului. Generatiile cu experienta mare sa se alature generatiilor noi.
- Ce faceti cand aveti timp liber? Mergeti la pescuit, la vanatoare?
- Nu, nici vorba! N-am avut timp liber niciodata si nu am asemenea pasiuni. Ma duc la alte teatre, sa vad alte spectacole. E obligatoriu lucrul acesta in primul rand ca actor, in al doilea rand ca profesor si in al treilea rand ca director de teatru.
- Va place sa calatoriti si ce locuri v-au impresionat?
- Sunt indragostit de Londra (Anglia), pe care am azut-o imediat dupa revolutie. Usor - usor, Londra a fost inlocuita cu Monte Carlo. Nu voi avea niciodata bani sa stau sau sa ajung des acolo, dar macar asa, in trecere, ma duc.
- Exista vreun anumit lucru care va bucura in viata, in afara teatrului?
- Cred ca lucrul care ma bucura este cand imi vad familia fericita. Imi da un sentiment de utilitate. 90% din ceea ce fac este dedicat teatrului si atunci bucuriile sunt legate de acest lucru.
- V-a dezamagit ceva in viata?
- Iubesc teatrul acesta atat de tare, iubesc publicul care vine aici. Faptul ca sunt oameni care nu se gandesc la decenta anului 2000 ma dezamageste foarte tare. E vina ta daca un om care te dezamageste o data ajunge sa te dezamageasca si a doua oara.
- Va considerati un om fericit?
- Ma consider un om norocos, pentru ca fac meseria care-mi place, pentru ca m-am intalnit cu mari actori, mari personalitati. Ma consider norocos, pentru ca, facand aceasta profesie, stiu ca exista oameni care tin la ceea ce fac. In meseria asta exista admiratori. Sunt un om norocos!