Mircea Vintila este un interpret roman de muzica folk, cu o activitate discografica si concertistica bogata. Cantecele sale debordeaza de melodicitate si o atentie deosebita acordata "vorbelor". De la "Lordul John" la "Drama de cartier", fanii au savurat o lista intreaga de adevarate hituri.
Folkistul Mircea Vintila adora sa se imbraca sport, pentru ca asa se simte confortabil. Este bun prieten cu cei din trupa Iris. Artistul s-a nascut pe 23 martie 1949 la Bucuresti si a fost interesat de muzica din copilarie. A urmat Scoala de Muzica (clasa viola). A terminat "Liceul Lazar" si apoi a absolvit Institutul de Constructii in anul 1974. A cantat alaturi de alti prestigiosi artisti (Mircea Florian, Marcela Saftiuc, Doru Stanculescu) la primul festival studentesc de folk din anul 1971, la clubul "303" al Politehnicii bucurestene, apoi la clubul "Universitas", la "Casa de Cultura a Studentilor" si in Cenaclul Flacara.

- In ultimii ani se observa o revenire a folk-ului, toata lumea canta piesele tale si ale celorlalti folkisti. Cum iti explici acest lucru?
- A inceput sa se miste, de mult timp si este o stare normala, e o muzica iubita de ascultatori, a fost, este si sunt sigur ca va fi iubita in continuare. Este adevarat ca au fost salile pline la concertele de folk si trebuie sa spunem ca spectacolul a fost cu bilete vandute la casa, ceea ce mai rar se poate intampla, asa cum eram obisnuiti pe vremuri si era un lucru foarte bun, pentru ca lumea venea ca la un spectacol de teatru. Tnerii redescopera niste cantece mai vechi ale noastre, cantece celebre, dar ei cunosc si cantecele compuse in ultima perioada.
- Piesele tale sunt arhicunoscute din epoca Cenaclului Flacara. Se canta si acum, dar se pare ca nu mai e un om cu o singura chitara, folk-ul a evoluat, si el se canta cu formatie, orchestratiile sunt mai ample, sunt cu clape.
- Nu ai cum, daca nu evoluezi ramai la perioada strand, adica omul cu chitara, asa cum se canta folck-ul pe vremuri. Fara evolutie nu se poate face nimic, sunt sonoritati moderne, sonoritati pe care nu poti sa le obtii decat cu niste muzicieni. Bucuria si norocul meu este ca lucrez cu trupa mea, cu trupa Brambura, in care sunt niste muzicieni deosebiti, absolventi de Conservator, talentati si creativi in acelasi timp.
- Ai prieteni in lumea artistica?
- Da, sunt prieten vechi cu cei de la Iris. Ma leaga multe amintiri de ei.
- Ce nemultumiri ai in legatura cu situatia actuala din muzica romaneasca?
- Pana acum, mi-am facut datoria ca artist. Nemultumiri sigur ca exista, pentru ca nu toate spectacolele pot sa iasa asa cum trebuie, dar am avut niste satisfactii artistice cum rar se pot pomeni. Am in continuare aceste satisfactii. Uite, sunt impreuna cu colegii mei de la Brambura si lucram.
- Ai vreun regret?
- Imi pare rau ca nu mai este prietenul si colegul nostru, Florian Pittis. Noi seara, de ziua lui, si de Florii, ne strangeam cu totii si mergeam la el.
- Ce amintiri te leaga de Motu Pittis?
- Foarte multe. Am stat cu el 34 de ani, din 1973, cand eu eram intr-un spectacol al Cenaclului Flacara, la Liceul Sincai, iar Pittis a venit impreuna cu Anda Calugareanu si Dan Tufaru. I-a placut teribil ce am prezentat pe scena. Am fost in enorm de multe spectacole cu el, pe scena, si la Cenaclul Flacara si la Teatrul Bulandra, iar dupa aceea in Pasarea Colibri. Urma sa mai avem impreuna un spectacol, la 16 octombrie, pe care n-am mai apucat sa-l facem. Era un spectacol pe care-l aranjase el. Voiam sa prezentam o parte din spectacolul nostru, fata in fata cu lumea.
- Esti un romantic. Care este cea mai mare iubire a ta?
- Astea nu se spun. De ce trebuie sa stie lumea pe cine iubesc?
- Esti casatorit?
- Nu, si nici n-am fost. Concubinajul e mult mai placut si mai palpitant.
- Cum ai reactiona daca te-ar cere in casatorie o femeie care te iubeste?
- Mai discutam, mai negociem.
- Esti pasionat de sofat.
- Nu sunt pasionat de sofat, conduc din necesitate. Altfel nu am cum sa ma deplasez la spectacole, prin tara. La un moment dat, sa conduci 12 ore si dupa aceea sa intri pe scena... Spectatorul nu are de unde sa stie toate lucrurile astea.
- Stiu ca ai obiceiul de a le da nume masinilor. Cum ti-ai botezat masina pe care o ai acum?
- De data asta, n-am mai botezat-o in niciun fel. Intr-adevar, am avut mai demult un BMW, pe care l-am botezat Hannelore, dar care mi-a fost furat.
- Stiu ca nu te intereseaza luxul. De unde iti cumperi hainele?
- Da, asa este, nu ma intereseaza luxul. Dar imi cumpar hainele de la magazine de calitate, de firma. Prefer imbracamintea sport. Cand ajung in Canada sau in Statele Unite ale Americii, imi cumpar de acolo haine si pentru scena si pentru purtat. Imi plac hainele de la Polo, Rifle, Levi’s. De la aceste firme mi le si achizitionez. Prefer ca materialele sa fie bune, atat la blugi, cat si la tricouri. Si Rolling Stones se imbraca de la firme, dar cu bun gust.

Mircea Vintila a editat primul disc single, Pamantul deocamdata -Mielul, in anul 1974. In 1975 lanseaza un alt disc single, Hanul lui Manuc - Bade Ioane. Urmeaza primul LP de mare succes in 1976, intitulat Crezul meu, o parte din piese fiind orchestrate de Dan Andrei Aldea.
In 1982 urmeaza un alt LP Peripetii noi si apoi, in 1986, un alt album, intitulat Mircea Vintila. (Titlul original era Se retrage la Vatra Luminoasa, dar nu a fost acceptat.) In perioada 1978 -1984 au fost editate doua compilatii folk pe care apare in total cu patru piese.
In 1990 primeste Marele Premiu pentru intreaga Activitate in cadrul Festivalului National de Muzica Folk "Om bun". Urmeaza o serie de turnee in Austria, Franta, Germania, Rusia si Slovacia. Sustine spectacolul "Fata in fata cu lumea" la Teatrul "Bulandra", alaturi de Florian Pittis, cu care in anul 1992 editeaza albumul Nu trantiti usa. La acest album colaboreaza pentru prima data cu Mircea Baniciu si Vlady Cnejevici, care s-au implicat ca orchestratori in realizarea materialului. In1992 fondeaza impreuna cu Mircea Baniciu, Florian Pittis si Vlady Cnejevici grupul Pasarea Colibri, desfasurand o prestigioasa activitate discografica si de turneu in tara si strainatate (SUA, Canada, Germania).