Desi sistemul energetic din Romania se afla intr-o stare deplorabila si grupurile producatoare de energie electrica sint invechite din punct de vedere al functionarii, autoritatile nu au creat in decursul anilor de dupa revolutia din 1989 oportunitati viabile pentru investitii de tip greenfield. Potrivit directorului Energie si Utilitati din cadrul Fondului Romano-American pentru Investitii (FRAI), Valeriu Binig, zeci de investitori au ocolit tara noastra inainte de 2000, pentru ca nu aveam cadru de reglementare si nu puteau incheia contracte de furnizare pe termen lung. Astfel, autoritatile au ajuns la concluzia ca este mai ieftin sa reabilitam grupurile deja existente si trecute de vreme, in loc sa creeze oportunitati pentru investitii de tip greenfield. "Daca prin reabilitarea unui grup se prelungeste perioada de functionare cu 15 ani, grupurile noi au o perioada dubla de viata, adica cel putin 30 de ani ", a declarat Binig. Un exemplu de tip greenfield care a "esuat lamentabil ", potrivit Binig, este cel de la Alro Slatina. In ceea ce priveste reabilitarea grupurilor deja existente, proiectele de acest gen abunda in tara noastra. Astfel, aproximativ 900 milioane de dolari au fost introdusi in reabilitarea unor grupuri ca Bucuresti Sud, Mintia, Turceni, Rovinari si Paroseni, pentru producerea a circa 1.900 MW. Daca in tari ca Cehia, Ungaria, Polonia au fost alese in perioada 1995-2000 investitiile de tip brownfield, adica inlocuirea unor grupuri noi pe platforma deja existenta, la noi s-a ales reabilitarea din mai multe considerente: intirzierea restructurarii, riscul de tara si riscul de proiect. Directorul FRAI a mai aratat ca posibilitatile economiei de a plati tehnologiile moderne sint reduse, iar cita vreme dezvoltarea viitoare se orienteaza pe carbune, iar pretul acestuia se va putea mentine la un nivel scazut, tot la reabilitare se va ajunge, si din cauza ca aranjamentele comerciale de piata ramin nebancabile.