DESCHIS Gastrobar este o terasa din Bucuresti, construita pe acoperisul fostei Fabrici de Bumbac (Splaiul Unirii 160). Terasa a fost inaugurata in vara anului 2015 cu o petrecere din care nu au lipsit baloane cu heliu inaltate spre cer. Gastrobat este un refugiu pentru zilele calduroase, de vara, deschis catre cerul de deasupra Capitalei. Aici au loc diverse evenimente culturale: joia cu cinema in aer liber, concerte live, workshopuri educative. Detalii despre GASTROBAR am aflat citind un articol publicat pe e-zeppelin.ro, de fapt un interviu realizat de Andreea Ilinca cu doi dintre cei care au conceput GASTROBAR: Alexandra Mocanu si Mircea Racaru.

Nu inventam roata, doar o folosim pentru a avansa

Halele au niste puncte forte: ai curent - locomotive pornesti acolo, ai tot felul de utilitati care chiar te ajuta, te scutesc de o bataie de cap. Cand am gasit spatiul era mult de lucru la el: erau 4 bude turcesti, era huma peste tot, jumatate de hala era plina cu mozaic mic foarte frumos, pe care am incercat sa-l salvam, dar nu s-a putut, era cam dezastru. Am fost insa foarte entuziasmati de ce am vazut in Berlin pe reconversia spatiilor industriale si am zis:
- Haide! Oricum Bucurestiul nu a vazut asa ceva, n-avem cum sa dam gres. Iar acum ne-am atasat mult de vibe-ul asta industrial.

In cautarea formulei potrivite

Cand am deschis Atelierul acum 5 ani, l-am deschis ca si spatiu expozitional de arta stradala, iar pentru un spatiu expozitional e mai dificil sa se sustina. Am incercat cu un proiect catre Erste Bank, cu niste cereri pe la galeriile astea mai mari care se sutin si cumva reusisem sa fim pe zero, chiar la inceput, fara sa amortizam nimic din investitie - mai faceam o expozitie, un vernisaj, o mini petrecere de socializare, au functionat lucrurile mai mult sau mai putin. Pana cand a inceput nebunia cu evenimentele muzicale, iar Bucurestiul nu avea un spatiu aproape de centru in care sa incapa 800-1000 de persoane. Au venit atunci foarte multe solicitari de inchiriere a spatiului. Asa s-au despartit cumva lucrurile: nu mai puteai sa ai in timpul zilei galerie cu tablouri, iar seara stingeai lumina si faceai party. Deci am continuat ca si spatiu de evenimente. Am reusit pe resurse proprii cu Atelierul de productie, usor, usor, cu imprumuturi personale.

Zonele neumblate par mai indepartate

Zona a fost un impediment la inceput. Lumea era bulversata - maaama, pai si cum ajungi acolo?! Trebuie sa iei metroul si de la metrou cat mai mergi? Sunau ca sa ceara informatii, desi era foarte clar pe site. Dar pentru ca spatiul era foarte mare si noi organizam doar evenimente cu peste 700-800 de oameni, cumva merita sa vii pana aici, era un eveniment suficient de mare, incat sa treci de bariera asta. Cand am deschis Gastrobarul ne gandeam ca punctul forte e ca nu suntem in centru, pentru ca lumea deja s-a saturat de centru si o sa bata oamenii un drum pana aici. Si chiar ne-au surprins: au venit in numar atat de mare, incat nu am reusit sa terminam santierul, am deschis cumva fortat. Oamenii au depasit bariera distantei.

Lucrurile simple devin complicat de explicat

Deschis Gastrobar: Am urcat pe acoperis si e cer, foarte mult cer si Dambovita langa, e cumva departe de centru fara sa fie chiar departe, am zis ca n-avem cum sa gresim, hai s-o facem. Dar a fost greu cu autoritatile: structuristul s-a dus de catre 3 ori in sedinte sa le explice ca e o hala industriala, chiar exista niste dosare pentru toate lucrurile care s-au facut aici si din calcule reiese ca suntem super safe, putem sa facem terasa aici fara nicio problema. A durat 8 luni sa facem un amarat de dosar, cu totii ne intorceau de 2-3 ori. - Cum pe acoperis? Cum o terasa pe acoperis, cand terasele sunt jos? Cum adica va duceti intr-o hala sa faceti un restaurant? E insalubru, cum sa faci asta?! Am auzit cele mai stupide intrebari, ne-am chinuit un pic cu ei.

Societatea moderna se creeaza informal

Legislatia e foarte veche. Oamenii din administratia publica nu au auzit de conceptul de rooftop, nu au auzit de reconversia spatiilor industriale, nu stiu ce e. Iar oamenii astia nici nu ies pe teren, adica se lovesc de niste dosare si in loc sa se duca la adresa sa vada ce se intampla acolo, citesc printre randuri, teleghidati si presati de alte dosare de pe masa si nu se intampla, nu mergem mai departe. Fac o selectie superficiala. Din pacate, abia noi tinerii ne deschidem in zona asta, nu putem sa avem pretentii de la niste functionari. Dar apar din ce in ce mai multe initiative de genul asta si din nefericire trebuie sa ne lovim de stat, iar informatia a inceput sa circule. Ideal ar fi sa ne unim fortele si ar fi mai usor sa comunicam.

Progres organic

Sunt sigura ca prezenta noastra aici modifica dinamica zonei si ca aducem beneficii zonei. Exista un plan aici, cand am luat noi Atelierul de productie in 2010: totul trebuia de fapt sa fie daramat si transformat in spatiu de birouri. In 2012 a venit criza si proprietarii au zis ca pot sa ne prelungeasca contractul. Asa ca am incercat sa aduc niste oameni mai simpatici pe-aici: au venit baietii cu studioul foto si de inregistrari, NOD Makerspace, s-a mai inchiriat o bucatica mai mica pentru o sala de salsa, o sa fie Creative East in spatiul din spate. Se intampla, vin, exista foarte multe solicitari pe spatii iar noi stim care sunt solicitarile si repartizam cumva oamenii. Ei au incredere in noi, ii incurajam si in directia pe care o avem chiar noi, avem viziuni comune. E mai bine si pentru ei sa inchirieze aici spatiu de lucru si sa-l renoveze, deci cumva o sa se reconstruiasca spatiul incet, incet.

Toti pentru unul, toti pentru toti

Toate lucrurile s-au intamplat datorita energiei multor oameni care au depus efort aici: prieteni, cunostinte. Asta e un lucru de subliniat. Pentru noi asta s-a intamplat natural, in grupul nostru de prieteni si cunoscuti, chiar si de relatii nu foarte apropiate, a venit ajutor de tot soiul si in momente bune si in momente grele, inclusiv ajutor financiar. Dar cel mai mult a fost vorba de energie buna si pus osul la treaba. Practic am dormit aici in ultimele 2 saptamani: plecau muncitorii seara la 9 si atunci veneau toti prietenii ca sa ne ajute, fara sa le fi solicitat asta.

Mic ghid pentru crescut presiunea publica

Cred ca daca vine presiune din mai multe directii spre autoritatile publice, la un moment dat vor trebui sa vina si ei cu un raspuns. Dar cand vine presiune din mai multe directii, vine si atentie din mai multe directii, iar legislatia romaneasca e foarte permisiva si interpretabila, ceea ce nu e bine. Nu cred ca ai cu cine din partea sistemului adminstrativ sau politic sa porti dezbateri publice momentan, pentru ca sistemul genereaza acelasi soi de oameni. Cred ca o coalizare a generatiei noastre ar putea sa atraga mai mult atentia in directia asta, dar e nevoie sa coalizezi un interes general, sa formezi o bula economica mai mare, formata si din business-uri, din investitori, din prestatorii de servicii. Astfel va cintari mai mult pentru genul de mentalitate pe care il are sistemul nostru. Daca la un moment dat ii pui in fata o radiografie: uite, suntem 100 de oameni, ii pui niste cifre semnificative in fata, trebuie sa se uite.
Splaiul Unirii 160, fosta fabrica Industria Bumbacului
Initiatori: Alexandra Mocanu, Alexu Toader
Manager Deschis Gastrobar, co-proprietar: Mircea Racaru