Senatorul Georgica Severin a sustinut o declaratie politica intitulata: ZIUA MONDIALA A LIBERTATII PRESEI. Puteti citi in continuare textul integral al declaratiei politice.
Duminica, 3 mai, vom celebra Ziua Mondiala a Libertatii Presei, sarbatoare instituita la 23 decembrie 1993 de Adunarea Generala a ONU. Intiativa a venit la Conferinta Generala UNESCO care, printr-o rezolutie din 1991 asupra promovarii libertatii presei in lume, a recunoscut ca o presa libera, pluralista si independenta este o componenta esentiala a unei societati democratice. Data de 3 mai comemoreaza Declaratia de la Windhoek, adoptata la 3 mai 1991, in cadrul Seminarului pentru promovarea unei prese africane independente si pluraliste, organizat de UNESCO si ONU la Windhoek, Namibia. ONU a avut aceasta initiativa pentru a aduce in atentia publica importanta si necesitatea respectarii libertatii de exprimare, conform articolului 19 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului:
- Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii; acest drept include libertatea de a avea opinii fara imixtiune din afara, precum si libertatea de a cauta, de a primi si de a raspandi informatii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat.
Probabil ca nimeni nu poate intelege in deplinatatea lui sensul acestui drept, cel al libertatii opiniilor si a exprimarii lor, mai mult decat cei care au trait intr-un regim totalitar. Ceea ce tinerilor de astazi li se pare un lucru firesc â€" a-si exprima, mai mult sau mai putin vehement, propriile pareri, convingeri, credinte, optiuni â€" era, nu cu foarte mult timp in urma, un deziderat de neatins pentru parintii lor. Intre ei si acest deziderat se ridica zidul cenzurii si al opresiunii politice. Au fost si oameni curajosi care au escaladat acest zid, dar au platit aceasta indrazneala cu libertatea fizica sau chiar cu viata.
Ceea ce numim, la nivel individual, libertatea de opinie, la nivelul societatii, in ansamblul ei, numim libertatea presei. Presa este, in acelasi timp, o tribuna a exprimarii opiniei publice, o importanta (si, pana la aparitia internetului, singura) sursa de informare a opiniei publice si un factor la fel de important al formarii opiniei publice. Pentru toate aceste caracteristici presa a fost denumita, pe buna dreptate, a patra putere in stat. Vorbim, evident, de un stat democratic, si iata de ce nu putem vorbi de o societate libera, de un stat democratic in absenta unei prese libere, a unei prese independente.
Am putea afirma ca presa si-a cucerit libertatea in Romania pe 22 Decembrie 1989, odata cu prabusirea dictaturii comuniste, si ca, de atunci si pana astazi, aceasta cucerire nu a fost pierduta sau diminuata. Am putea, dar ar fi prea simplu. In cei peste 25 de ani scursi de la acel moment, presa romaneasca â€" de cele mai multe ori, oglinda societatii noastre â€" a parcurs un drum sinuos, cu suisuri si coborasuri si cu momente de cumpana. Au fost, de fapt, mai multe drumuri, care s-au intrepatruns. Unul a fost drumul de la incrancenarea luptei politice pe viata si pe moarte a inceputul anilor '90, de la dictatura zvonurilor si a opiniei partizane, la primatul informatiei, al stirii verificate. Altul a fost drumul de la interventia brutala a factorului politic si a unor institutii ale statului in activitatea redactionala pana la independenta editoriala, chiar daca supusa unor factori de presiune economica. Tot astfel, un drum a fost parcurs intre monopolul informatiei (reprezentat, cel putin in audiovizual, de un singur post de televiziune si unul de radio, ambele ale statului) si pluralitatea diversa a surselor de stiri. Dar un alt drum a fost cel inceput cu cozi imense formate dis-de-dimineata in fata chioscurilor pe taraba carora se lafaiau zeci de titluri, tiparite in sute de mii sau chiar in milioane de exemplare, trecand prin reducerea dramatica a numarului de cititori si sfarsind cu disparitia definitiva a unor titluri de publicatii, cu defiintarea gazetelor tiparite si mutarea lor in on-line si cu concedierea treptata a jurnalistilor care nu mai puteau fi platiti. Dincolo de tendintele lumii in care traim, criza economica mondiala a lovit crunt si acest sector al vietii economice si a condus la efecte nedorite. As mentiona doua dintre aceste efecte negative: pe de o parte, tendinta tot mai accentuata de tabloidizare a gazetelor si a posturilor tv, goana dupa senzational, dupa derizoriu si, pe de alta parte, deprofesionalizarea celor care trebuie, fara indoiala, sa fie liberi sa-si exprime opiniile, dar trebuie sa dovedeasca si responsabilitate fata de publicul cititor, fata de ascultatori sau fata de telespectatorii asupra carora presa scrisa si audiovizuala exercita o mare influenta, ce s-ar dori inclusiv educativa.
Celebram, odata cu Ziua Mondiala a Libertatii Presei, si curajul jurnalistilor din lumea intreaga care isi desfasoara activitatea in zone cu risc maxim, in teatre de razboi, al jurnalistilor care sunt ucisi pentru crezul lor de a-si apara libertatea de exprimare, al jurnalistilor care demasca injustitiile lumii in care traim, coruptia si abuzurile. Celebram si devotamentul profesional al celor care, in pofida tuturor contrangerilor politice sau economice, continua sa-si faca meseria in numele acestui principiu capital al libertatii.
Aducand un omagiu acestor oameni, nu trebuie sa uitam nicio clipa ca este, in primul rand, datoria noastra, a oamenilor politici, a celor care fac legile si care conduc institutiile statului de drept, sa veghem in permanenta ca principiul libertatii presei si, in general, principiul exprimarii libere sa nu fie niciodata atins, incalcat, mutilat. Sa nu uitam niciodata ca o presa libera este o garantie ca faptele noastre bune vor fi cunoscute si vor da roade, dar si ca greselile noastre dezvaluite si amendate nu vor persista.
Cu ocazia Zilei Mondiale a Libertatii Presei, urez viata lunga si activitate prestigioasa tuturor institutiilor mass-media din Romania, iar jurnalistilor le doresc putere si determinare in a-si apara, chiar si cu sacrificii personale, dreptul la libertate, atat de greu castigat.