ic-echipamente.ro: Acumulatorul auto- Cat mai tine?
(Continuare)
Cum testez bateria?
Exista trei metode mai cunoscute si mai folosite in mod curent pentru a testa eficienta si starea bateriei - testul electrolitului din baterie, testul sarcinii cu ajutorul unei pile cu carbune si testarea capacitantei.
Testul electrolitului din baterie (cu un densimetru sau un refractometru pentru bateriile cu intretinere) necesita prelevarea unei mici cantitati de electrolit din fiecare celula a bateriei si masurarea concentratiei specifice. In esenta, acest dispozitiv afiseaza o valoare ce indica taria solutiei din fiecare celula. Din aceste rezultate, poate fi determinata starea de incarcare a bateriei. Bateriile sigilate, bineinteles ca nu pot fi testate astfel.
Refractometrele folosesc numai o mica cantitate de electrolit pentru fiecare citire, astfel ca nu sunt necesare calcule pentru a compensa diferentele de temperatura. In contrast, din moment ce densimetrele folosesc o cantitate mai mare de lichid mostra, asemenea calcule sunt necesare de fiecare data cand temperatura electrolitului difera foarte mult de cea a densimetrului. Principalul avantaj a acestui tip de test este acela ca poate descoperi exact celula defecta. Testul este rapid, relativ usor de efectuat, si nu necesita interventii majore asupra bateriei. Mai multe detalii referitoare la valorile ce pot fi considerate bune trebuie sa primiti in momentul in care achizitionati un astfel de echipament, insa, este de asemenea recomandat sa va faceti o baza de date cu valori prelevate de pe autovehicule ce stiti ca au bateria in stare buna.
O regula de baza este ca o baterie descarcata uniform va avea rezultate slabe pana cand va fi incarcata corespunzator, in timp ce una incarcata complet va avea rezultate bune indiferent de capacitatea ei. Mai mult, bateriile incarcate recent pot indica o asa numita incarcare de suprafata, imbunatatind fals rezultatele. Procedura acceptata presupune permiterea bateriei sa stea nefolosita pentru cel putin patru ore dupa incarcare, inaintea testarii. In practica, acest lucru nu se intampla din dorinta de a scurta timpii de lucru. Exista totusi un mod prin care puteti aloca mai putin timp si totusi sa obtineti rezultate reale. Ceea ce trebuie sa faceti este sa deconectati toate sistemele de alimentare si/sau aprindere, apoi sa incercati sa porniti motorul timp de 15 secunde. Asteptati 30 de secunde, si apoi inca o data timp de 15 secunde incercati sa porniti motorul. Permiteti dupa aceea 2 minute de relaxare bateriei pentru a se stabiliza. In acest moment nu ar trebui sa mai exista acel efect de incarcare de suprafata.
Dar cum ramane cu vizorul? Unele baterii sunt inzestrate cu un vizor densimetric. Acesta in mod normal arata verde sau albastru pentru a indica daca bateria este incarcata si negru in cazul in care este descarcata. Totusi, un vizor verde nu inseamna ca bateria este buna, asa ca testul cu densimetrul tot trebuie facut.
Testul sarcinii cu o pila cu carbune (efectiv un aparat ce permite reglare amperajului ce il trage din baterie - ofera un grad de functionalitate mai mare. In acest test, o sarcina egala cu jumatate din amperii indicati pe acumulator este ceruta la bornele bateriei incarcate, timp de 15 secunde, masurand in acelasi timp, fie tot cu ajutorul acestui aparat (daca functiile ii permit), fie cu ajutorul unui multimetru. Regula de baza este ca o baterie trece testul daca tensiunea indicata sta deasupra valorii de 9.6 volti pe toata durata desfasurarii testului.
Din pacate, testul nu oferta rezultate de incredere cand afara este frig, in special daca temperatura electrolitului intern este aproape sau sub punctul de inghet. In aceiasi masura, testul nu poate fi folosit pentru a lua o decizie asupra starii bateriei in cazul in care aceasta nu este incarcata in proportie de cel putin 75%. Si din moment ce testul consuma o mare cantitate din energia stocata in baterie, aceasta trebuie incarcata inainte de o preda clientului. De asemenea, bornele corodate sau cu depuneri influenteaza rezultatele testului.
Producatorii de baterii se bazeaza aproape in exclusivitate pe un al treilea test, in cazul revenirilor in garantie - testarea capacitantei. Unul din marile avantaje este acela ca aceasta procedura poate fi efectuata chiar si pe baterii ce sunt aproape complet descarcate. Capacimetrele (Figura 9) folosesc un cleste special si lucreaza furnizand o tensiune mica AC (E) de amplitudine si frecventa cunoscuta. Aceasta tensiune face curentul AC in faza (I) sa creasca, si tocmai aceasta crestere determina capacitanta bateriei (C) (abilitatea de a inmagazina incarcare electrica), furnizand rezultatele (C=I/E) in Ah, CCA, etc.
Aceste testere functioneaza bine atunci cand sunt conectate direct la bornele bateriei, insa pot da rezultate eronate daca sunt conectate pe fir.

Cum se compara cele trei teste intre ele?
Am aruncat o privire asupra celor trei metode mai cunoscute de testare a bateriei. Ca si regula nescrisa, o variatie semnificativa intre densitatea electrolitului din celulele unei baterii (sa zicem de 0.050 sau mai mult) inseamna ca bateria trebuie inlocuita (testul electrolitului). De asemenea, daca o baterie este complet incarcata si la o temperatura de peste 10°C nu poate furniza jumatate din amperii mentionati pe eticheta dar totusi inmagazineaza 9.6 V, trebuie schimbata (testul cu ajutorul pilei cu carbune).
Daca o baterie pica oricare din cele trei teste, atunci schimbarea ei este necesara.

Concluzia
Chiar daca unele dintre aceste teste necesita echipamente destul de costisitoare, ele pot fi amortizate relativ rapid. Mai important, cu ajutorul lor aveti raspunsurile la cele mai incuietoare intrebari ale clientilor referitoare la starea acumulatorilor de pe autovehiculele lor.

(Va urma)