AM Press: Caloriile galcevoase ale romanilor (Autor: Lucian Avramescu)
Vulcanici, dar cu putina lava pe teava craterului (fum din belsug!), romanii se sparg mai departe in figuri, in viata politica si-n toate vietile, cele mai multe paralele cu propria viata. Ieri, la o vanatoare de iepuri la Loloiasca, printre namoale si araturi eliberate de inghet, ceea ce aseza cate 10 kile de namol pe fiecare bocanc de vanator, m-am nimerit langa nea Puiu din Urlati. Are 77 de ani si nu lasa pusca orice s-ar intampla. De vreo 10 ani de cand il stiu, n-a impuscat niciodata nimic, decat vant ca intr-un cantec celebru. Nea Puiu e simpatic, vorbaret si cu surplus caloric in chestiuni politice. Are un ghimpe pe Iohannis care a castigat alegerile impotriva votului sau, ceea ce l-a necajit pana la a se considera insultat. Nea Puiu l-a votat pe Ponta pe care nu-l mai simpatizeaza, dar nici n-a prins mare iubire de neamt. Vasile Americanu, organizatorul vanatorii, vanator experimentat pe care-l suspectez ca doarme cu pusca-n brate, mangaind-o ca pe o iubita, ne reaminteste mereu, celor care ne nimerim in tinere si nu in bataie, sa ne tinem gura. Orice zgomot alarmeaza vanatul si fuge inainte ca tu sa apuci sa spui PNL. PNL zicea nea Puiu, indarjit ca Iohannis a ales-o pe Alina Gorghiu mot. Incerc sa-i soptesc, legat de subiect, ca Iohannis, la momentul alegerii, n-a avut decat un vot. Nu putea s-o aleaga el singur! Daca votul lui i-a influentat si pe altii de la carma liberalilor, asta-i alta socoteala. Inseamna ca ailalti s-au nimerit pe aceeasi lungime de unda cu el, iar daca aveau alta opinie, o aveau dar, ca in faimosul banc, nu erau de acord cu ea. Ma, dar tu n-ai un punct de vedere? Am, dar nu-s de acord cu el! Ridic degetul la buze, dandu-i de inteles lui nea Puiu ca am ispavit discutia. Poate, cine stie, tasneste vreun urecheat. Tasneste unul si trece pusca pe langa pusca neutilizata a vanatorului Puiu, preocupat sa-si consume surplusul caloric pe chestiunea Iohannis, Ponta, Gorghiu, francezii care au luat-o de la arabi, ma rog, subiectele danseaza de la unul la altul pana se termina vanatoarea.
Ajuns acasa citesc un articol, reluat si de AMPress, al colegului Cristoiu care nu rateaza subiectul gras de la Paris. Parandu-i-se ca mortii din redactia pariziana n-au fost pisati destul cu mitraliera, pixul gagesteanului le este infipt din nou in cap, temator ca n-au fost omorati destul, si-i mai sfredeleste o data. Asasinatul e desavarsit gasindu-i pe toti cei de la Charlie Hebdo vinovati de imbecilitate. Lipsiti de talent, zice gazetarul roman, au dat cu batul prin gardul religiilor, insultandu-i pe islamici. Si aia, cei trei ca nu era toata lumea islamica acolo, nu i-au dat in judecata pentru insulta, ci i-au asasinat cu glontul. Cristoiu, si el cu surplus caloric, gaseste argumente care - citesc reactiile - sunt aplaudate. Aplauda unul din doi sau unul din cinci, ailalti salutandu-l de mama pe autor.