Constiinta unui Liberal de Stanga: Cand pofteste basescu ceva...

Privatizarea CFR Marfa se indreapta cu pasi siguri spre un esec. Este, se vede bine, pohta ce-a pohtit-o basescu. De ce a dorit acest lucru? Ar trebui sa fiu tampit sa cred ca a tras atatea sfori, si a intervenit public impotriva privatizarii, intervenind public impotriva ei, doar pentru a le-o trage lui Ponta si liberalilor, ca de apararea interesului national nici nu poate fi vorba!

Sincer, cred ca CFR Marfa a fost promisa de basescu si de pedelisti, la un moment dat, cuiva. Cuiva cu radacini in Romania, poate si cu bani romanesti, nu foarte albi, si nici foarte multi, instalat prin SUA sau Canada. Deschid o paranteza: cineva, aflat in Canada la niste cursuri organizate de NATO, pe vremea CDR, a fost intrebat de un canadian, probabil ofiter de informatii, ce stie despre muntele de bani carat din Romania in Canada cu valizele de diferiti indivizi, legati de puternicii zilei. Asta, va dati seama, era cazut din pom. Ma rog, lucrurile s-au terminat aici, dar mi-am amintit discutia si ma intreb doar daca acum, prin CFR Marfa, ca, de altminteri si prin alte "privatizari", banii alora nu le-a venit vremea sa "albeasca".

La randul lui Gruia Stoica nu e tocmai usa de biserica. Si-a facut averea cu largul sprijin al lui basescu, din fierul vechi vandut si de la CFR Marfa, ce sa vezi, tot pe vremea CDR! Era evident ca nu avea, bani-gheata, suma aia uriasa, de peste 200 de milioane de euro. Nu exista in Romania industrias care sa detina, bani lichizi, o astfel suma. Era evident ca trebuia sa ia acesti bani de la banci, cu un plan de afaceri valid si avand drept garantie activele CFR Marfa. Asa functioneaza lucrurile in capitalism. Ar fi gasit banii, daca nu intervenea public basescu, speriind niste bancheri.

Stoica si-a dat seama ca ii zboara CFR Marfa de sub nas, dar n-a vrut sa renunte. Sfatuit poate de avocati, a depus cele 10% din suma datorata pentru privatizare, din doua motive. Primul, pentru a castiga timp, sperand ca prelungind termenul de plata pana in momentul in care se va pronunta Consiliul Concurentei, va convinge niste bancheri sa-i dea banii lipsa, mai ales ca situatia CFR Marfa s-a imbunatatit. Al doilea motiv este acela de a pune esecul in carca Guvernului, pentru a nu pierde 10 milioane de euro, garantia depusa la privatizare.

Cine ce castiga de pe urma acestui esec? Nimeni, nici macar basescu, nici la nivel politic, nici la nivel economic si social. S-o luam sistematic. Faptul ca esueaza privatizarea nu inseamna mare lucru, politic vorbind, pentru Ponta, pentru ca romanii nu tremura de nerabdare sa vada CFR Marfa privatizata. Dimpotriva! Lumea e satula de privatizari facute doar de dragul privatizarii, care ne-au lasat in curul gol, cu milioane de locuri de munca desfiintate. Cretinii din PDL ar face bine sa nu sara pe subiectul asta, crezand ca l-au apucat pe Dumnezeu de picior! Nu vor lua, ci vor pierde voturi cu el. Acelasi lucru si pentru basescu.

Economic si social lucrurile stau la fel de prost. Deja s-au sters niste datorii istorice ale CFR Marfa, lucru care se vede si in bilantul mustariei, care bilant releva un oarecare profit. Cine va administra CFR Marfa, pentru a consolida rezultatele, daca ramane la stat? Este marea problema a momentului. Oricine ar fi, va trebui sa dea oameni afara. Economia Romaniei nu mai ofera cine stie ce piata transportului feroviar. As paria ca nici GFR n-o duce mai bine ca CFR Marfa. Ganditi-va ca importurile au scazut dramatic, iar exporturile nu se prea fac pe calea ferata. Deci?

Atunci, de ce a vrut basescu acest esec? Dintr-un singur motiv: acela de a scadea dramatic pretul de vanzare al CFR Marfa. Care, dupa doua esecuri la privatizare e deja o mortaciune economica. Pun pariu ca pretul viitoarei privatizari va fi unul sub una suta milioane de euro.

Acum, ca sa n-o lungesc prea mult, cateva intrebari, de fapt una, dar mai lunga: ce legatura este intre episodul Papici, venirea lui Gitenstein la Fondul Proprietatea, intentia Fondului de a-si vinde activele, si acest esec? Nu, nu sunt nebun. Am invatat doar un lucru: ca nimic nu e ce pare a fi...

(Sursa : Blogul analistului politic Constantin Gheorghe)