Avem si noi, ca tara, un brand protejat in Uniunea Europeana. Unul singur. Din 8 aprilie 2011, "Magiunul de prune Topoloveni" are Indicatie Geografica Protejata (IGP). Si ce facem noi, ca tara, cu asta? Pai, conform traditiei, mai nimic, in cel mai fericit caz. De obicei, mai punem niste bete in roate. Si, cand e cadru festiv, ne agatam tricolorul - si frunza - de borcanele premiate, in draci, la Bruxelles.

Ca magiunu’ nu-i nici unu’!

Ma asteptam la o vila cu elemente de arhitectura traditionala. Sau, ma rog, o cladire moderna, din sticla, chestie de gust. Eventual imbracata in decoratiile brand-ului: Protected Geografical Indication, Superior Taste Award, Furnizor oficial al Casei Regale a Romaniei, Ambasador al produselor traditionale romanești, produs recomandat de Bio Romania, certificat NATO, certificat Kosher... Nici vorba de toate acestea! Sediul Sonimpex Serv Com, producatorul Magiunului de prune Topoloveni, se afla intr-un apartament modest, de doua camere, intr-un bloc vechi, la etajul patru, undeva prin Titan.
Ma asteptam la o prospera femeie de afaceri, plina de fite, uitandu-se, asa, ca din intamplare, la ceasul ei Doxa, sa zicem, semn ca nu prea are timp de intrebarile ziariștilor. Nici vorba de așa ceva! Doamna Bibiana Stanciulov, proprietarul brand-ului Topoloveni, este chiar la munca. Și asta inseamna ca are timp de toate, de la credite europene pana la vanzari, banci sau presa. Doar ca pare cam trista si obosita. Nu de treburi, evident, ci de cei care le incurca. Traieste si dumneaei in Romania si, stiti cum se spune, asta ii ocupa tot timpul. Deci n-am gasit o ditamai Business Owner, cum scrie pe cartea de vizita, care se bucura, in tihna, de succesele rasunatoare ale produselor sale, ci, mai degraba, o femeie ingrijorata de problemele financiare, de concurenta neloiala, de anomaliile legislative si de nepasarea statului roman, asa, in general. La o cana de ceai si o dulceata de nuci verzi, depanam povestea.
Asadar, a fost odata, pe la inceputul anilor ’90, un sociolog, de profesie, "deghizat" in realizator de emisiuni la Radio Romania. Si cum salariul de ziarist la stat nu-i ajungea sa-si creasca fiica, sotul murise, doamna Stanciulov s-a apucat de afaceri. Un SRL in zona comertului de conserve: "Nici nu stiam unde este Topoloveniul pe harta, la geografie n-am stralucit, aveam nota 9. Dar s-a intamplat sa iau de acolo niste pate de ficat. Mostrele au fost bune, dar lotul livrat, un dezastru. Produsele erau pentru Armata, deci va dati seama ca nu ma puteam juca! Am luat pate din alta parte, dar am jurat sa ma razbun, sa cumpar fabrica din Topoloveni, intr-o zi. Si, culmea, prin 2001, chiar am vazut ca-i de vanzare. Prin lichidare judiciara, era falimentata de cativa ani. Am dat peste 3 miliarde de lei vechi, bani imprumutati de la banca, fara sa stiu ce iau, doar din ambitie. Si m-am pomenit pe un morman de fiare vechi si betoane. Nu se deschidea nici poarta de la intrare, am taiat lacatul. Nimic nu functiona, nu mai existau nici pruni, ca i-au pus pe foc, oamenii erau in somaj. Ce sa fac? M-am apucat de treaba, dupa cum m-am priceput. Am facut investitii, am cautat fostii beneficiari ai fabricii, am luat-o langa mine pe Cecilia Gageanu, fosta sefa de sectie, acum directorul de productie, am reangajat oameni. La un moment dat, s-a intamplat sa refacem un magiun stricat de altii si asa s-a produs declicul. Da, asta facem, e un produs bun, sanatos, natural, traditional. Dar sa-i respectam reteta, adica il facem din prune, nu din cozi de maimuta, fara zahar, conservanti si alte adaosuri de economie de piata".
Prima sarja de magiun de prune de la Topoloveni a insemnat si prima recunoastere a calitatilor acestui produs: premiul de excelenta Marca de aur acordat de Uniunea Nationala a Industriasilor din Romania, in 2002. De aici pana la singurul brand romanesc protejat in UE n-a mai fost decat... multa munca. Bibiana Stanciulov, cu mana ei dreapta, fiica Diana, jurist, au facut cat o armata dintr-o multinationala, de pilda. Ele se ocupa cam de tot, de la producatorii de prune, pana la credite, vanzari, promovare sau reprezentare internationala. Reteta succesului? "Un produs foarte bun care, in primul rand, trebuie sa-mi placa mie. Asa cum Anghel Saligny a stat sub podul facut de el, cu toata familia, pana a trecut locomotiva, eu cred ca fiecare producator de alimente ar trebui obligat sa manance, cu toata familia lui, ceea ce produce. Cati credeti ca ar face asta? Din pacate, se gandeste altfel: hai sa le dam sa manance cat mai multe prostii, sa moara cat mai repede, sa nu mai platim pensii, sa nu mai deranjam statul".
Dupa magiun, Sonimpex si-a diversificat productia, incepand cu 2010, cand a inscris la OSIM marca proprie Topoloveana de dulceturi din fructe, petale de flori si zacusca. Tot 100% naturale, fara zahar adaugat, fara aditivi alimentari si conservanti. Alte delicatese, alte premii! Adevarul este ca Topoloveni a ajuns, intr-un fel, spaima industriei europene de conserve. Cum scoate un produs nou pe piata, cum incep sa curga diplomele si medaliile. Magiunul de prune si dulceturile de cirese negre, catina, afine ecologice si prune umplute cu migdale au fost recompensate, deja, la Bruxelles, cu distinctiile Superior Taste Award.

(va urma)