Adevarul: Ion Cristoiu: "Dusmanul de clasa", o teza absurda chiar si pentru comunisti

Revista "Historia" si Adevarul Holding lanseaza un nou proiect editorial intitulat: "Historia Special. Este un numar dedicat unei singure teme, care nu inlocuieste editia obisnuita a revistei "Historia" din luna respectiva, ci o completeaza. Numarul 1 al revistei "Historia Special" a aparut, sambata, 22 decembrie, cu subiectul: "Dusmanului de clasa, de la caricatura la plutonul de executie".
Primul numar al revistei "Historia Special" este scris integral de Ion Cristoiu si analizeaza o teza absurda chiar si pentru comunisti: "Dusmanul de clasa". Redam mai jos argumentul ce l-a indemnat pe Ion Cristoiu sa abordeze o asemnea tema.

'Sub un titlu comun, Dusmanul de clasa - de la caricatura la plutonul de executie, numarul special al revistei "Historia" aduna mai multe eseuri despre transpunerea in literatura si in viata a uneia dintre cele mai absurde teze ale perioadei staliniste din Istoria comunismului romanesc: Lupta de clasa se ascute pe masura inaintarii spre socialism.
Impusa ca norma literaturii, artei plastice, muzicii si presei, teza e responsabila de producerea a mii de pagini de maculatura. Pentru Istoria literaturii proletcultiste, din care am ales textele plasate sub titlul dat intregului numar, am citit tot ce a fost litera scrisa intre 1947-1953. In mod obisnuit, lectura cartilor si a ziarelor din trecut, ceruta de implinirea unui studiu, e o intreprindere grea pentru cercetator. Una e sa citesti ce-ti place si alta e sa citesti ce trebuie! Pana la urma, lectura, chiar si din datorie, iti ofera unele satisfactii. Nimeresti o carte interesanta. Intr-un ziar, iti sare in ochi un titlu intocmit cu mestesug sau un reportaj adus de talentul autorului pana in vecinatatea prozei. Asa ceva nu mi s-a intamplat in deceniul de lectura a cartilor si ziarelor din anii stalinismului romanesc.
M-am straduit sa descopar, dincolo de schemele artificiale, de cliseele stridente, de caravanele de vorbe goale, un pasaj, un rand macar de creatie autentica. Exceptie facand unele fragmente din proza lui Petru Dumitriu, si acelea rezultatul unui siretlic (refugiul in descrieri de natura), n-am intalnit nici macar un rand de proza, de poezie, nici macar un strop de arta plastica, prin care creatia dedicata dusmanului de clasa sa reziste in posteritate.
Literatura si arta s-au numarat printre victimele rasunatoare ale acestei teze. Autori de carti, invatati la scoala din vremea respectiva, trecuti in manuale, unii binecuvantati cu premii, au disparut in posteritate ca si cum n-ar fi fost. Din nenorocire - asa cum se vede din Procesul sabotorilor si diversionistilor de la Canalul Dunare-Marea Neagra, soldat cu cinci condamnari la moarte -, teza s-a aplicat nu numai la fictiune, dar si la realitate. In numele luptei de clasa care se ascute zi de zi si ceas de ceas, anii stalinismului romanesc au ramas in Istorie prin abuzuri greu de conceput nu numai din perspectiva democratica, dar chiar si din perspectiva comunista: grave incalcari ale legilor adoptate chiar de regimul in vigoare, anchete si arestari abuzive, condamnari unor nevinovati la moarte sau la munca silnica pe viata. Ca sute, mii de texte au murit inainte de a se naste nu e cine stie ce nenorocire. Ca sute, mii de oameni au murit sau au facut puscarie - asta da, e o nenorocire.

Comunismul trebuie abordat cu luciditate

Dupa 1989, sistemul comunist a fost radiografiat de pe pozitii anticomuniste sau, in cel mai bun caz, de pe pozitii din afara sistemului. Comunismul a fost o realitate istorica indiscutabila. Ca orice astfel de realitate, comunismul trebuie abordat cu luciditate si nu cu patima. Asta inseamna efortul de a-i intelege mecanismele din adancuri, de a gasi explicatiile prapastiei dintre utopie si transpunerea in viata.
Teza continuei ascutiri a luptei de clasa pe masura inaintarii spre socialism poate fi abordata si cu instrumentele pamfletului anticomunist. N-am face insa mare lucru. Sau, mai bine zis, n-am face altceva decat sa imitam abordarea perioadei interbelice de catre comunisti. Abordata de pe pozitiile omului de stiinta, pentru care un fragment din trecut nu e altceva decat o piesa de studiu, teza se dezvaluie ca o aberatie chiar in interiorul sistemului comunist. Asa cum s-a aratat in anii destalinizarii, teza a fost inventata de Stalin, folosita de acesta pentru a-si consolida puterea si impusa apoi intregului lagar socialist. Imitandu-l pe Stalin, fruntasii comunisti din tarile zise si de democratie populara au utilizat-o impotriva dusmanilor din partid si din societate.
La vremea respectiva, multi dintre cei care credeau sincer in comunism vor fi fost nitel descumpaniti de ivirea si afirmarea acestei teze. Cum adica, pe masura inaintarii spre socialism, lupta de clasa nu se imblanzeste, ci se ascute?! Pe masura inaintarii spre socialism, dusmanul de clasa pierde tot mai mult din puterea economica si din puterea morala dupa ce a pierdut definitiv puterea politica. Cum sa se ascuta lupta de clasa?!
Raspunzand si acestor intrebari, teza a beneficiat de explicatii amanuntite. Acestea pot fi rezumate printr-un rationament simplu, pe intelesul tuturor: tocmai pentru ca-si vede sfarsitul aproape, dusmanul de clasa devine tot mai disperat si, sub puterea acestei stari, devine tot mai inversunat in actiunile sale contrarevolutionare!
Asa cum se distinge dintr-unul din textele cuprinse in revista, teza continuei ascutiri e responsabila, in literatura si arta, de o succesiune infricosatoare de artificialitati, multe dintre ele starnind rasul la lectura. Cum s-a intamplat asta? Foarte simplu. Si-a spus cuvantul legea potrivit careia arta presupune, inainte de toate, sinceritate. Desi, asa cum s-a vazut dupa 1989, au existat, la vremea respectiva, opuneri fata de regim, unele chiar sub forma violenta, creatorii nostri nu credeau in ele.

Zugravirea dusmanului de clasa

Razboiul civil din Rusia a dat nastere si unor veritabile capodopere. De ce? Pentru ca in Rusia, dupa venirea bolsevicilor la putere, chiar a existat o lupta de clasa inversunata, imbracand forma Razboiului civil. In Romania, desi existau rezistente, opuneri, puterea Statului de democratie populara era zdrobitoare in raport cu puterea adversarilor. Regimul avea de partea sa Armata, Militia, Sfaturile populare, Economia. Cum sa crezi tu, scriitor, ca acest regim putea fi pus la indoiala de cartelile si chiar de lucraturile catorva fosti?! Si pentru ca dusmanul de clasa trebuia sa fie prezent in orice creatie, autorii - indrumati si de redactorii revistelor si editurilor - se lansau in fel de fel de nascociri hazlii. La fel se petrec lucrurile si in ceea ce perioada numeste zugravirea dusmanului de clasa. Asa cum se vede din creatiile despre dusmanul de clasa extern, in afara unui sir de invective, creatia pe aceasta tema nu lasa nimic in plan estetic.
Explicatia trimite la acelasi adevar: autorii nu sunt sinceri, nu cred in ceea ce scriu. Niciun poet nu crede ca americanii sunt asa cum i se cere lui sa scrie de catre Partid. Sunt sigur ca daca un poet, un prozator ar fi urat de-adevaratelea dusmanul de clasa, rezultatul in plan creator ar fi putut fi, daca nu o capodopera, atunci, macar o opera reusita. Insisi cercetatorii comunisti din anii liberalizarii ceausiste au aratat ca teza a fost inventata pentru a justifica abuzurile incredibile ale perioadei staliniste. Daca dusmanul devine tot mai furios, daca el se strecoara in colectiv pentru a actiona mascat, oamenii muncii, comunistii, organele de stat sunt obligati sa suspecteze orice si pe oricine de actiune dusmanoasa. Teza raspunde astfel de condamnarea la moarte a unor oameni nevinovati, asa cum se vede si in cazul Procesului de la Canal.
Acelasi Proces ne dezvaluie insa si un alt efect dezastruos al tezei: punerea pe seama dusmanului de clasa a unor slabiciuni ale socialismului. Atat intr-un text de fictiune, romanul lui Petru Dumitriu - Drum fara pulbere -, cat si intr-un text juridic - Documentele Procesului - se disting imediat incercarile de a identifica drept rezultate ale unor actiuni dusmanoase slabiciunile si erorile politico-economice de pe santierul Canalului. Un exemplu e graitor. Utilajele sovietice nu sunt adecvate conditiilor de pe santier. Pentru a face fata provocarii, inginerii si tehnicienii procedeaza la traditionala solutie romaneasca: improvizeaza. Piesele sovietice noi sunt inlocuite cu piese vechi occidentale sau romanesti. Normal ar fi fost ca aceasta realitate sa fie recunoscuta de conducerea Partidului. Asta ar fi insemnat ca aceasta conducere sa concluzioneze ca organizarea de tip socialist are mari hibe. Dincolo de crimele comise prin trimiterea unor nevinovati in fata plutonului de executie, Procesul de la Canal explica de ce s-a prabusit comunismul. Pentru ca a fost incapabil sa se aplece asupra lui insusi ca sa-si dea seama ca n-ar trebui sa existe! '
Iata cateva dintre titlurile acestui prim numar al revistei "Historia Special":

• Cand literatura "te invata sa urasti si mai puternic dusmanul de clasa"
• Dusmanul de clasa trebuie sa provoace scarba cititorului
• Cantecele care-i dau gata pe chiaburi
• Cand vorbele goale trimit oameni nevinovati la moarte
• Lazar de la Rusca de Dan Desliu sau CANTAREA PEDEPSEI CAPITALE