Gheorghe CERCELESCU publica in Gandul un articol cu titlul: "Romania nu are de ales pentru a evita alunecarea in prapastie", pe care il puteti citi in continuare.
'Daca, pe termen scurt, principala preocupare a Europei este evitarea coborarii in infernul financiar, pe termen lung, e reducerea decalajelor de competitivitate dintre economiile continentului. Problema competitivitatii devine vitala pentru viitorul oricarei tari, declara Mugur Isarescu, guvernatorul BNR, care de ani buni se straduieste sa explice romanilor ca nu exista salarii sau pensii in afara productivitatii muncii. Cea mai buna dovada este si actuala criza a datoriilor si deficitelor publice din Europa, care a izbucnit, dupa aprecierile cancelarului german Angela Merkel, "in tarile insuficient competitive, care traiesc peste posibilitatile lor", cum este si cazul Romaniei.
Berlinul considera ca Europa are nevoie de o noua cultura a stabilitatii financiare, care poate fi statornicita indeosebi prin sanctiuni mai rapide si mai severe pentru tarile care fac deficite publice.
Nu este prima data cand tarile europene sunt confruntate cu astfel de probleme. In ultimul sfert de veac, s-au consemnat 12 ajustari fiscale masive, in cursul carora s-a taiat pana la 11% din PIB, iar eforturile au durat intre 4 si 10 ani. Grecia a realizat la inceputul anilor 90 o ajustare de amploarea celei pe care este obligata sa o faca acum - peste 10% din PIB.
Danemarca si Italia au redus la fel de mult deficitele bugetare. Portugalia, Suedia, Finlanda si Belgia au facut ajustari de 8-9% din PIB. S-a mers pe doua cai de asanare a finantelor publice. Tarile din sudul Europei au folosit ca principal instrument cresterile de taxe si impozite, in timp ce tarile din nordul continentului s-au axat pe reduceri semnificative de cheltuieli publice. In toate cazurile, masurile de austeritate au avut costuri atat economice, cat si politice, dar nu de amploarea la care se asteptau unii politicieni.
Schimbari de guvern din cauza masurilor de austeritate s-au produs doar intr-o treime din tarile studiate. Restul statelor nu au cunoscut nicio schimbare, deoarece economiile in care s-a recurs la reducerea cheltuielilor in locul cresterii taxelor s-au redresat mai repede, astfel incat, pana la urmatoarele alegeri, electoratul a simtit si efectele benefice ale ajustarilor bugetare.
Romania a ales modelul urmat de tarile nordice, care a avut mai mult succes decat cel folosit de statele mediteraneene. Calculul este clar. Reducerea salariilor bugetarilor cu 25% va aduce o economie de 1% din PIB, iar amputarea pensiilor si a altor cheltuieli sociale cu 15% - inca 1%. Pe partea de venituri, cresterea unor taxe din afara celor importante va insemna un plus de 0,3% din PIB. Daca scadem ajustarea de 2,3% din 9,1%, la cat s-ar ridica deficitul bugetar in conditiile in care nu ar fi luate aceste masuri, ajungem la un deficit de 6,8%. Cu o conditie: ajustarea sa se faca rapid si corect. In caz contrar, Romania risca sa iasa din acordul cu FMI, Uniunea Europeana si Banca Mondiala, ceea ce ar insemna o adevarata catastrofa pentru ca nu ne-am mai putea finanta deficitele, iar consecintele sociale ar fi nebanuit de mari.
Dupa implementarea masurilor anuntate se pot lua in calcul si alte retete de insanatosire a finantelor publice, cerute cu insistenta de partidele din Opozitie, care atunci cand au fost la Putere, le-au pierdut insa din vedere. Noi masuri sunt cu atat mai necesare cu cat procesul de austeritate nu incepe acum si se incheie la sfarsitul lui 2010. Economii va trebui sa facem si la anul si in celalalt an, pana cand productivitatea muncii, care a ramas mult in urma cresterilor de salarii si pensii, va recupera terenul pierdut si va ajunge sa recunoasca nivelul lor actual. Recuperarea a ceea ce se pierde acum nu depinde deci de decrete ale Guvernului, oricare ar fi el, ci de competitivitatea economica, adica de calitatea muncii noastre. Asemenea realitati le avea, probabil, in vedere si guvernatorul BNR cand afirma: "Problema competitivitatii este vitala in perspectiva pentru Romania".'
N. Red. Citind argumentele de mai sus apare o singura intrebare cu mai multe variante de raspuns: Adrian Cercelescu, redactorul Gandului, este propagandist in slujba: a) BNR; b) Guvernului Boc; c) Presedintelui Basescu; d) Poporului roman. Raspuns corect: a+b+c.